Deşi jurnalul se întinde pe durata întregului an 1982, mă opresc cu el aici, deoarece n-am sesizat nici un fel de interes pentru el: comentarii, voturi, etc. Voi scrie în continuare despre..... raţele sălbatice. Sun sigur că vor trezi un interes mai mare.
20.01.2982
S-au oprit blocurile 4 şi 2 din cauza
cazanelor sparte.
Spargerile foarte dese de cazane sunt cele
mai numeroase şi neplăcute probleme cu care ne confruntăm. Urmează, în ordine,
cărbunele prost, lipsa de cărbune, utilajele nefiiabile, şi unii oameni de
calificare slabă, puturoşi şi hoţi.
Cazanele de la etapa I-a (1,2) se sparg din
cauza materialului necorespunzător al supraîncălzitoarelor finale de înaltă şi
medie presiune (oţeluri austenitice cehoslovace). Se pregăteşte înlocuirea lor.
Cazanele de 1035 t/h se sparg în zona
superioară a vaporizatorului în care, îngustările la trecerea de la focar la
tirajul convectiv şi orificiile de aspiraţie ale morilor, constituie
concentratoare de eforturi unitare la solicitările datorită diferenţelor de
temperatură care apar la variaţiile regimului termic în focar legate de
pornirea din stare caldă, pornirile şi opririle frecvente de mori, trecerea de
pe cărbune pe păcură.
23.01. 1982
Personalul de reparaţii cazane lucrează de
aproape două săptămâni, zi şi noapte,în condiţii foarte grele, în două
schimburi de 12 ore.
24.01.1982
Este duminecă. Ca urmare a unei hotărâri a
Comitetului Judeţean PCR, se lucrează normal (toată lumea este prezentă la
lucru). Eu am lucrat şi dumineca trecută,iar în cursul săptămânii am stat două
nopţi în centrală şi în fiecare zi până seara târziu. Sunt dărâmat din punct de federe fizic şi moral!
26.01. 1982
Având în vedere situaţia energetică proastă
din ţară, din dispoziţii superioare se trimit, în toate centralele pe cărbune
„specialişti” din Centrala Industrială şi Minister, pentru a acorda asistenţă tehnică şi ajutor. În
centrala noastră sunt coordonaţi de directorul tehnic al Centralei Industriale.
Cei mai mulţi dintre „specialişti” sunt repartizaţi, pe posturi de vătafi, în
gospodăria de cărbune pentru a supraveghea descărcarea vagoanelor şi
funcţionarea benzilor. Câţiva, care au mai lucrat în centrale, sunt repartizaţi
în secţii.
De cele mai multe ori aceşti „specialişti”
pierd tipul nefăcând nimic şi mai mult ne încurcă decât ne ajută. Ca să-şi
justifice existenţa vânează situaţiile necorespunzătoare din centrală pe care
şeful lor le transmite la Bucureşti, de unde suntem apoi bombardaţi cu
reproşuri.
P.S. De-a lungul timpului s-au luat
foarte multe măsuri cu caracter organizatoric, menite să îmbunătăţească
funcţionarea centralei. Au fost detaşaţi, în centrală, pe termen lung, adjuncţi
de ministru, directori generali, directori din centrala industrială sau proveniţi de la alte centrale, specialişti
din institutele de proiectări şi cercetări, activişti de partid etc... Degeaba!
Niciodată nu s-a acţionat, hotărât, acolo unde trebuia: la mineri pentru
asigurarea continuă a cărbunelui din proiect; înlocuirea utilajelor şi
instalaţiilor necorespunzătoare cu unele din import Vest; oprirea imediată a
blocurilor în toate cazurile când se impunea asta; acordarea timpului necesar
pentru readucerea instalaţiilor în stare tehnică corespunzătoare; îmbunătăţirea
calităţii personalului, motivarea şi nu extenuarea lui.
Majoritatea măsurilor late au fost doar măsuri
paliative care au ajutat, uneori, cât o frecţie la un picior de lemn. S-a
forţat tot timpul funcţionarea blocurilor şi producerea de energie electrică,
uneori cu ori ce preţ. Măsuri corespunzătoare au fost luate abia după
Revoluţie, într-o campanie amplă de reparare şi retehnologizare a blocurilor.
9.02.1982
În cursul zilei s-a realizat recordul de putere momentană pe centrală (1200 MW),
recordul de putere medie zilnică (921MW) şi recordul de producţie zilnică
(21.300 MHh). S-a funcţionat cu
blocurile 1,3,4,5,6, cu cărbune de la mina Urdari (1800 kcal/kg)
11.02.1982
A avut loc Adunarea Generală a Salariaţilor,
în prezenţa ministrului nostru şi a secretarului cu probleme economice al Comitetului Judeţean PCR.
Şedinţa a fost animată, conform indicaţiilor, de spiritul critic şi autocritic
al participanţilor.
După adunare, am fost convocată de către tovarăşul ministru colectivul de
conducere al centralei, s-a pus în discuţie „spiritul de echipă” din cadrul colectivului, direct legat de
demisia mea. Am arătat încă odată cauza demisiei, în ce constau neînţelegerile
mele cu directorul întreprinderii, şi faptul că am ajuns la capătul puterilor
din cauza suprasolicitării fizice şi nervoase. Am arătat că suntem câţiva cu
sarcini foarte multe şi grele, că eu am un sector foarte greu, am în subordine
directă un număr prea mare de secţii, ateliere şi compartimente. Am cerut ca în
locul „ajutoarelor” din afară sub formă de detaşări de personal, care în cele
mai multe cazuri sunt ineficiente, să ni se suplimenteze nouă schema de
conducere cu doi ingineri şefi. Mi s-a răspuns că Decretul 221 (fatal pentru
economia românească!) nu permite suplimentarea schemei conducerii. Pentru că
mi-am păstrat hotărârea de a demisiona, am fost atenţionat că aceasta ar putea
atrage după sine pierderea calităţii de membru de partid.
După discuţia cu ministrul, am avut una
lungă, între patru ochi, cu directorul întreprinderii. Şi-a dat cuvântul de
onoare că prin măsurile unilaterale luate n-a încercat subminarea autorităţii
mele. Mi-a solicitat o colaborare apropiată,
în continuare. S-a angajat să mă ajute şi că va avea în vedere
problemele ridicate de mine. Mi-a atras atenţia asupra consecinţelor demisiei
asupra mea şi a copiilor mei. M-a convins şi am renunţat la demisie.
15.02.1982
Stau şi eu şi şefii de secţii, zi şi noapte
în centrală. Uneori, abia ajungem acasă, seara târziu, şi primim telefoane de
la partid, centrala industrială sau minister, prin care ni se cere să ne
întoarcem în centrală pentru că a intervenit nu ştiu ce problemă. Pentru ei,
aceasta a fost, în majoritatea cazurilor, singura soluţie la îndemână, soluţia
care-i punea pe ei la adăpost de ori ce răspundere. Dacă ar putea, ne-ar ţine
tot timpul în centrală.
Fostul nostru ministru, Gheorghe Cioară, a
iniţiat construirea în imediata apropiere a centralei, la 25 kilometri de oraş,
a unui bloc de locuinţe în care să mute conducerea şi şefii de secţii!!
P.S. Dacă ar
fi putut, şefii noştri ne-ar fi legat de centrală ca pe nişte animale!
5 comentarii:
Mie imi place si mi-ar parea rau sa-l intrerupi doar din aceasta cauza...! Pana la urma sunt informatii pe care nu le regasesti altundeva.
Poate ca acum nu a starnit interesul, dar in timp cu siguranta vor fi si reactii.
Dacă va fi suficient interes voi reveni.
Draga Domnule Vanca,
Eu stiam ca ati avut un blog cu tenta literara pe care l-am accesat la inceput apoi luat de treburi l-am pierdut! Cand l-am regasit am realizat ca o "daduseti" pe religie ceea ce pe mine ma deranjeaza teribil!
Despre "jurnalul energetic" nu am stiu dar realizez ca nu-i cel "tinut" la zi si ca l-ati "periat"! Dreptul Domniei Voastre!
Ar fi avut impact daca il publicati pe "viu"
Este interesant de stiut chiar si acum care era atmosfera din trecut dar! .......bine era atunci, atunci Domnule Vanca, atunci!
Eu zic ca-i bine sa continuati! sa redati ceea ce ati scris atunci fara adaugiri "post mortem"
Va amintiti, calculatoarele de la Et II- Craiova- aveau un program intitulat "Post Mortem" ; redarea cronologica a evenimentelor dupa ce au avut loc! program intentionat pentru analiza!
analiza de care nimeni nu a avut nici timp si nici interes s-o faca!
Poate ca este si cazul jurnalului Domniei Voastre!
Eu va promit ca-l voi lectura atent fiind interesat in informatii care sa-mi reimprospateze amintiri pe care intentionez sa le utilizez in volumul meu de proza intitulat "Actiunea Tirol" unde experienta mea nu prea placuta de peste 20 de ani in Energie va fi calul de bataie! cum cal de bataie al securitatii ajunsesem EU si datorita celo 28 de turnatori si colaboratori ai securitatii din Energie pusi pe urmele mele inca din 68-la nici doi ani dela terminarea facultatii!--Eram la Etapa a II Craiova cand mi-a fost deschis primul dosar de urmarire!
Si cand ma gandesc ca majoritatea turnatorilor aveau studii superioare, unii chiar apropiati de familia mea! Cel putin unul dintre ei a ajuns si locuieste in Statele Unite, Este vorba de badea cu care am lucrat la Calculatoare..Altii au odraslele uschite in US -progenitura lui Barbulescu, Canada, Franta-progeniturile lui Zgripcea, Ghenea....interesant nu!
Continuati si va voi lectura "jurnalul" cu interes chiar daca voi retrai evenimente dureroase!
Vin in tara la inceput de iunie sa public "Cemarea la judecata! si poate sa nici nu mai plec prea des din tara!
Trimiteti "jurnalulul" si Dlui Cconstantin Racoveanu, a scris si Domnia Sa o carte despre Centrala Nucleara de la Cernavoda, o am la Bucuresti, nu am apucat s-o lecturez inca.
Cu deosebita stima
Virgil Ciuca
New York
26 mai 2012
Draga domnule Ciucă,
N-am "periat" jurnalul, în sensul ca nu am intervenit in textul scris in 1982, dovada poate fi textul lui olograf, pe care va dau posibilitatea sa-l consultati, daca doriti. Faptul ca am introdus acel "Post scriptum" a fost din nevoia de a comenta cele scrise atunci de pe poziţia mea de azi, cu evenimentele din viaţa centralei survenite in anii care au trecut de la Revoluţie,care confirmă o parte din afirmaţiile facute in jurnal.
Astept cu curiozitate cartea Dvs. de marturisiri din trecut.
"Actiunea Tirol" imi va lua mult timp! si nu va fi o munca placuta! caci amintirile mele placute is tare putine!
Incerc sa va lecturez la vara "Jurnalul" daca dau de el! pe internet..
Virgil Ciuca
Trimiteți un comentariu