RUNCU. CASA MEA DE LA ŢARĂ (15)

WEEKEND-URI 18-19 ŞI 25-26.08 2012

Mai mult din obligaţie sau din simţul datoriei am continuat să mergem la Runcu şi  în weekend-urile fierbinţi din vara aceasta, cea mai fierbinte din istoria meteorologiei româneşti, cum am auzit-o spunând pe doamna Romica Jurca, la TVR1, care prin  prestaţia şi prestanţa ei sunt sigur că şi-a asigurat un loc onorabil în această istorie. Ce  mare deosebire este între ea şi fetele sau băieţii de la rubricile meteo ale celorlalte televiziuni!

Am mers la ţară pentru că mai trebuia să ne udăm grădina ca să nu se usuce de tot, pentru a ne proteja via şi a nu o lăsa pradă graurilor, pentru a propti merii şi perii ameninţaţi să se rupă sub povara rodului şi pentru a mai recolta câte ceva, fructe în special. Nu ne-am încumetat să stăm toată ziua acolo. După prânz, nu mai era chip să rezistăm la soare şi ne-am întors la Bucureşti. De rămas şi dormit acolo nu putea fi vorba: după prânz atmosfera din casă era asemenea celei dintr-un cuptor încins. Acasă, aerul condiţionat ne permite să supravieţuim.

Anul acesta este, în toată ţara, anul strugurilor (am auzit-o şi pe asta tot la televizor). Via mea   n-a mai avut asemenea rod din primii ani de la înfiinţarea ei (1996). Ca s-o protejez de grauri, am acoperit-o cu o plasă. Plasa m-a costat 330 de lei. Cu banii ăştia aş fi putut cumpăra, de la piaţă, 55 litri de vin. Nu sunt convins că voi face atâta. De fapt, nu aspectul economic mă interesează ci plăcerea şi fala de a bea vin din via proprie.

Am avut puţine cireşe, caise şi piersici, avem foarte puţine nuci şi gutui, în schimb avem multe prune, mere şi pere. În timp ce prunii şi-au autoreglat producţia avortând jumătate din fructe, merii şi perii n-au făcut-o şi acum gem sub povara lor. Probabil că religia lor le interzice avortul!

 

 

                                                           

Ana se străduieşte să-şi ţină în viaţa florile care au rezistat vipiei.

 

 

 

Ne-a vizitat, din nou, o bufniţă mare. A refuzat s-o fotografiez: când am îndreptat spre ea obiectivul aparatului, şi-a luat zborul. Şi eu care eram convins că nu prea vede!

Ieri a fost o zi a ghinioanelor: în timp ce  Ana îşi uda florile, ni s-a ars motorul la pompă, iar în timp ce eu încercam să fac suc de mere, ni s-a ars motorul la storcător. Am ars şi eu o înjurătură.