Herman
Victorov, autorul cărţii „Din viaţa unui om oarecare. Pagini de jurnal”, este un fost cetăţean
român, stabilit în Canada în 1976. Cartea lui a apărut la Editura Maple Red
Publishing House din Toronto.
Îl cunosc bine
pe autorul cărţii. În anii 1963 şi 1964, am lucrat amândoi pe şantierul de montaj
al Termocentralei Işalniţa. În perioada ianuarie 2006 şi martie 2007, am fost angajatul
lui la una din cele trei fabrici ale sale, din România, aflată în construcţie.
Am încetat colaborarea cu el în momentul în care şi-a vândut fabrica. Mă
consider prietenul lui. Prin urmare, îl cunosc destul de bine ca să-mi permit să spun, încă de la început, că nu
este nici pe departe un om oarecare, ci
unul deosebit: inteligent, cult şi de omenie. După lecturarea cărţii,
cititorii ei vor ajunge, sunt sigur, la aceiaşi concluzie cu mine.
Cartea sa, de
patru sute de pagini, este structurată pe patru capitole: „Întâmplări pe
Şantier”, „Emigrarea Israel, Grecia, Canada”, „Călătorind prin lume”, „Alte
povestiri”.
Herman
Victorov este evreu. Un evreu care, deşi a purtat steaua galbenă în anii ’40,
are sufletul şi inima de român: M-am
considerat totdeauna român; Acum, la 80 de ani, ştiu că România este ţara
sufletului meu; Să ne ajute şi binecuvânteze Dumnezeu pe fiecare dintre noi şi
neamul nostru românesc, scrie el. M-am convins de sentimentele lui frumoase
pentru România şi români. Iată câteva argumente: în fabrica lui din Windsor,
Canada, pe care am vizitat-o în 2005, 95% dintre angajaţi erau români; şi-a
investit banii în România şi nu altundeva, pentru că a dorit să contribuie la
propăşirea ţării lui natale; ajută românii necăjiţi ori unde-i întâlneşte;
cunoaşte pe de rost sute de poezii din Eminescu, Coşbuc, Goga, Topârceanu ş.a.
şi le recită cu patos; îi plac la nebunie romanţele noastre pe care le cântă sau le ascultă cu plăcere de
câte ori are ocazia.; cunoaşte toţi munţii ţării, pe care i-a parcurs în
tinereţe; are o casă şi în România şi vine aici de câte ori poate. Condamnă pe
evreii care după venirea comuniştilor la putere în România au devenit în număr
mare cadre ale Securităţii şi ale organelor de represiune; îl citează pe tatăl său: Evreii care s-au înrolat în forţele de securitate şi miliţie nu fac
altceva decât să ducă la extinderea urii rasiale şi la dezvoltarea
antisemitismului. Condamnă şi pe evreii care au emigrat din România în
Israel şi criticau ţara în care se
născuseră şi trăiseră o parte din viaţă.
Întâmplările
de pe şantier ne dau posibilitatea să-l descoperim pe Herman Victorov priceput, îndrăzneţ, neconformist şi rebel: Eram considerat specialist în transportul
şi ridicarea de utilaj greu, de sute de tone, scrie el; Nu ştiu cum reuşeşti, dar peste tot unde
mergi, intri în conflict cu miliţia, securitatea şi partidul, îi spune
directorul general al Energomontaj; Nu mă
suportau din cauza atitudinii mele, „dar mă tolerau” pentru că aveau nevoie de
mine, ne explică el. Unele din întâmplări prilejuiesc cititorului român
reîntâlnirea cu sărăcia, abuzurile, exagerările, nelegiuirile şi carghioslâcurile din perioada
comunistă pe care am traversat-o: Care-i
situaţia pe şantier? întreabă H.V.
pe un inginer. Nu e apă, nu-i lumină,
nu-i mâncare, nu-i maşină, îi răspunde acesta. Nici că se putea o
caracterizare mai bună, zic eu, pentru „epoca
de aur” de tristă amintire.
Povestea
emigrării în Israel, Grecia şi Canada este povestea întâlnirii lui cu o altă lume şi
povestea drumului anevoios spre succes. Nu o singură dată, faţă în faţă cu
dificultăţile şi greutăţile inerente, se întreabă, descurajat sau revoltat: Cum dracu am ajuns eu aici? A reuşit să învingă obstacolele care i-au
ieşit în cale, pentru că este priceput şi inteligent şi pentru că a muncit din
greu. După ce face tot felul de munci şi schimbă o mulţime de slujbe, ajunge să
întemeieze o companie al cărui obiect era fabricarea de echipament farmaceutic
- Technophar Equipment and Service Limited - cu care cunoaşte succesul şi bunăstarea. Respectul faţă de clienţi, cinstea,
corectitudinea, profesionalismul au contribuit la succesul şi prestigiul
companiei înfiinţate de mine, care este şi astăzi, după aproape treizeci de
ani, unică în lume prin produsele şi serviciile care le oferă, ne explică
el.
Echipamentele
produse de compania sa au fost livrate în 26 de ţări, pe care le-a vizitat de
mai multe ori. A fost în Bulgaria, România, Germania de Est, Iugoslavia şi în
Rusia, pe când erau comuniste.
După ce se reîntoarce în Occident,
dintr-o călătorie în Bulgaria şi România, plină de întâmplări neplăcute, scrie:
Am reflectat atunci la contrastul dintre
lumea civilizată în care mă aflam şi în care exista respect şi preţuire faţă de
om şi lumea întunecată în care mă zbătusem în ultimele 24 de ore. A mai
călătorit în Jamaica, Bangladesh, Vietnam, SUA, Arabia Saudită, China ( de 46
de ori). Din aceste călătorii, H.V. ne relatează mai ales despre oamenii
întâlniţi, despre caracterele, necazurile şi bucuriile lor.
Capitolul
„Alte povestiri” ne dă posibilitatea să-l reîntâlnim pe Herman Victorov, cu
sensibilităţile, pasiunile şi omenia lui.
Cartea este
pasionantă şi foarte bine scrisă. La fel de bine scrisă, de către Mihaela
Victoria Ignat, este şi prefaţa cărţii. Îi felicit pe amândoi!
5 comentarii:
Sint un roman ce am emigrat in Australia in urma cu 24 ani, dar inima mea si gindul meu a fost intotdeauna alaturi de Romania. Sint surprins si placut impresionat de acest distins domn Herman Victorov, care este fara indoiala un roman adevarat.
Nu sint un bun orator si de multe ori nu-mi pot exprima pe deplin ceea ce cred ori simt, ceea ce ma facut de nenumarate ori sa fiu inteles gresit. De aceea ma voi rezuma la punctele esentiale.
Astazi 28 Martie 2013 printr-o intimplare am vazut emisiunea Euro Economia ce a fost difuzata pe TVR International in legatura cu distinsul domn Victorov.
Inteleg intr-o oarecare masura dificultatile si problemele de care sa lovit domnul Victorov, atunci cind domnia sa a parasit (nu de buna voie, cred) Romania. Ca de altfel ca multi alti Romani, dintre care ma pot numara si eu.
Cu siguranta, dumneavoastra domnule Victorov sinteti un imbold, un exemplu ptr toti Romanii care au decis (dintr-un motiv sau altul) sa traiasca in afara hotarelor Romaniei.
In incheiere: Va felicit din toata inima domnule Victorov ptr increderea ce o aveti in Romania, si va asigur ca sintem multi Romani care va impartasesc sentimentele.
Va urez success in continuare domnule Victorov, ani multi fericiti, si sa ne rugam bunului Dumnezeu ptr tara noastra, Romania.
doresc si eu sa achizitionez aceasta carte. sunt din romania, am cautat pe toate site-urile de carti. cum fac rost de ea.
delia cociorva
Trimiteţi-mi adresa Dvs.prin e-mail la adreasa a.i.vanca@gmail.com şi o sa-l rog pe autor sa v-o trimită.
De unde se poate achizitiona aceasta carte? Dupa lungi cautari, nu am reusit sa gasesc informatii despre acest aspect.
Va multumesc.
Am avut onoarea sa-l cunosc pe domnul Victorov personal sa citesc cartea scrsa de dumnealui si nu am cuvinte de comparatie sa-l descriu pe acest om minunat. Eu l-am considerat ca pe un tata si sunt mandru ca este roman ca si mine. Sa-i dea Dumnezeu sanatate la intreaga familie pt ca a facut mult bine in viata.
Cu respect .
Emil Croitoru
Trimiteți un comentariu