,,Suflet sănătos în trup sănătos’’
Reflecție la Duminica a II-a din Sfântul și Marele Post
(Marcu 2,1-13).
Tămăduirile pe care
Mântuitorul Hristos le săvârșește sunt semnele văzute ale prezenței Împărăției
lui Dumnezeu în lume, semnele începutului eliberării omului de păcat, suferință
și moarte. Având și un caracter profetic, vindecările prefigurează și
inaugurează vindecarea finală, în care nu va mai fi lacrimă și moarte,
adică învierea de obște și viața veșnică.
Evanghelia
Duminicii a II-a din Sfântul și marele Post, cea a vindecării slăbănogului din
Capernaum și a Sfântului Grigorie Palama este un popas de meditație în urcușul
nostru spre Înviere. Pornind
de la expresia latinească ,, Mens sana
in corpore sano’’ m-am gândit să medităm la o expresie teologică și
anume ,,suflet sănătos în trup sănătos’’. Perioada postului este un bun prilej
să ne uităm spre noi înșine, spre sufletul nostru și să-l pregătim pentru a
primi Lumina lui Hristos. Doctorul sufletelor și al trupurilor, Fiul lui
Dumnezeu întrupat a venit în lume mai ales ca să ne vindece, ridicându-ne din
robia păcatului.
Adresându-se
slăbănogului, Mântuitorul a rostit nişte cuvinte care i-a uimit pe cei prezenți,
iar pe unii i-a scandalizat: ,,Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”. Cine
poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu? Chinurile păcatelor şi vinovăţia
acestui tânăr erau de fapt cauza neputinței sale trupești. De aceea Iisus a
vindecat cauza primă a bolii. Păcatul este cea mai cumplită „paralizie”, una
spirituală. Păcatul paralizează pe om; îi slăbănogeşte şi trupul şi îi
împietreşte sufletul. De aceea cred că pentru noi creștinii este mai potrivit
să zicem suflet sănătos în trup sănătos. Păcatul este principala cauză a bolii,
suferința și moartea sunt urmările căderii omului din Rai. Deci păcatul este
aducător de moarte și sfințenia aducătoare de Viață. Păcatul nu robește doar
sufletul ci rănește și trupul. Pentru lupta cu păcatele omul are nevoie de
suflet dar și de trup. Adeseori se întâmplă să risipim sănătatea trupului pe
patimi din cele mai urâte, băutura în exces, mâncare fără măsură, droguri,
desfrâu. Postul are menirea să ne vindece sufletul însă prin trup. Legătura
strânsă și necesară între cele două, nu este întâmplătoare. Trupul nostru este
opera lui Dumnezeu, templu al Duhului Sfânt în care Hristos vrea să locuiască,
în fiecare dintre noi, să ne conducă viața şi să ne desăvârșească. Dacă
sufletul este încărcat de păcate, suntem cuprinși de întuneric un fel de
paralizie asemeni slăbănogului din Capernaum.
Iisus
a venit pentru a tămădui astfel de paralizii, pentru a restaura firea omenească
decăzută. Mustrându-i pentru împietrirea inimii, Iisus le spune: ,,De ce cugetați
acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți
sunt păcatele sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?’’, apoi poruncește
bolnavului să se ridice pe picioarele sale şi să meargă la casa sa. Prin
puterea şi iubirea aceluiași Hristos, putem şi noi să ne ridicăm dintr-o stare
de paralizie a minţii şi slăbănogire a trupului şi a sufletului, şi să pășim
într-o viață nouă, deplină.
Puterea
vindecătoare de păcat și de boală a fost dăruită de Iisus Hristos ucenicilor
Săi, adică Bisericii Sale. Astfel, harul vindecător al lui Hristos este
lucrător prin preoții Bisericii și prin puterea rugăciunii Bisericii întregi
(cf. Iacov 5, 14-16), după cum se vede mai ales în Taina Pocăinței și Taina
Sfântului Maslu.
Biserica este, in primul
rând, un spital pentru vindecarea de păcate. Cunoscând scurtimea vieții
noastre, nu trebuie să ne încredem prea mult în sănătatea noastră trupească, în
propriile forțe fizice. Trebuie să ne preocupe
foarte mult de sănătatea sufletului, sau legătura permanentă
cu Dumnezeu. Puterea de a ierta păcatele este puterea de a salva pe oameni de
osânda veșnica. În acest sens, Sfântul Efrem Sirul spune că Biserica
este locul unde sunt salvați cei condamnați la moarte. Orice om păcătos este un
om condamnat la moarte spirituală veșnică, de aceea este nevoie de curățirea
sufletului, astfel omul condamnat la
moarte devine candidat la viața veșnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu