DORIM CA
DOMNUL ANDREI PLEŞU SĂ DEVINĂ CANDIDATUL SOCIETĂŢII
CIVILE LA ALEGERILE PREZIDENŢIALE DIN ANUL ACESTA. SPRIJINIŢI ACEASTĂ
INIŢIATIVĂ!
BIOGRAFIE
Între 1989-1991, a fost ministru al Culturii în
Guvernul Petre Roman.
În perioada 1997-1999, a fost Ministrul
Afacerilor Externe în Guvernul Radu Vasile
Între anii 2000-2004, a fost membru al
Colegiului CSAS.
În perioada 2004-2005, a fost consilier
prezidenţial pentru relaţii internaţionale.
(va urma)
CITATE DIN
INTERVIURILE SALE*
Oricum, din cauza
momentului meu de „disidenţă”, m-am trezit după Revoluţie investit, fără s-o fi
cerut, cu un anumit rol politic. Mi-am asumat acest rol, socotind că prima
exigenţă a perioadei post-totalitare e efortul participativ. (1990)
Atmosfera de imediat
după Revoluţie era de aşa natură, că nu-ţi venea să stai deoparte. Căpătai un
complex de vinovăţie dacă te complăceai în postura de spectator.(2004)
Nu regret că, în 1989,
am acceptat pentru doi ani să fiu
ministrul Culturii, pentru că atunci se puteau face lucruri decisive. (2004)
Dacă nu trăieşti niciodată periculos, sfârşeşti
prin a nu trăi deloc. (2004)
Într-un anumit sens, la Externe mi-a fost mai
uşor decât la Cultură. (2010)
Exasperantă este lipsa de onoare a
CNSAS-ului….Acumularea de prostie şi lichelism din acea instituţie a ajuns la
dimensiuni inimaginabile. (2005)
Aşa cum funcţionează acum (CNSAS,n.n.) mă tem că
nu are o pondere reală. A devenit o instituţie inerţială. (2009)
Pe scurt, am plecat (de la Cotroceni n.n.)
fiindcă mi-am dat seama că preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curând de ordonanţe.
Într-un fel sau altul, am lucrat cu toţi preşedinţii postdecembrişti. Vreţi să
ştiţi concluzia mea? La capitolul „preşedinţi” n-am prea avut noroc…(2010)
Dacă e să spun în două
cuvinte ce înseamnă experienţa puterii pentru un intelectual adevărat, voi
spune că este o experienţă a umilităţii (1992).
* Publicate în cartea „Din vorbă-n vorbă”, Editura
Humanitas, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu