ANDREI PLEŞU PREŞEDINTE (8)

 

DORIM CA DOMNUL ANDREI PLEŞU SĂ DEVINĂ CANDIDATUL SOCIETĂŢII CIVILE LA ALEGERILE PREZIDENŢIALE DIN ANUL ACESTA. SPRIJINIŢI ACEASTĂ INIŢIATIVĂ!

 

ANDREI PLEŞU DESPRE POLITICĂ – CITATE

• Omul fără meserie e condamnat la o foarte impură motivaţie a acţiunii politice. El se ţine cu dinţii de fotolii şi demnităţi, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) ştie, e musai să rămână în front până la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agaţe de scena publică împotriva tuturor evidenţelor. Ce altceva să facă?... Când nu ştii să faci nimic, nu-ţi rămâne decât să-ţi confecţionezi un destin politic. Cu atât mai rău pentru alegători.** 
• ….Angajarea politică te atinge şi în comportament, şi în limbaj, şi în idei, şi în surâs. Este un „atac la persoană” – ca să spun aşa – extraordinar de riscant, şi orice om de bună-credinţă, când trece prin aşa ceva, îşi dă seama că , în anumite momente, poate derapa ireversibil. (2001)*
• „Opoziţia noastră „nu stă de vorbă”: ea „denunţă”, „condamnă”, „respinge”. Se poartă cu guvernul de azi cum ar trebui să se poarte, dacă ar fi putut, cu guvernele comuniste. (1990)*
• A face opoziţie înseamnă, în primul rând – pentru contemporanii noştri – a prezenta ca iminentă catastrofa,  o catastrofă imputabilă, fireşte, guvernării pe care o conteşti. Nenumăratele variante ale retoricii catastrofiste nu sunt crezute nici măcar de cel care le emite. (2000)*
• Politica la noi suferă de o imaturitate uimitoare. Uneori mă uit la ce se întâmplă pe scena noastră politică ca la un joc de copii. Politicienii noştri încă n-au depăşit pubertatea. Aceasta e simpatic până la un punct. Grav e că ne conduc ţara. (2006)*
• Când ai, ca unic „program” politic, înlăturarea lui Băsescu (în vara lui 2012 n.n.), se impun, tehnic vorbind, anumiţi paşi preliminari de natură să garanteze, cât de cât, succesul. Dar n-au avut răbdare, s-au repezit. ….Lucian Raicu, când se discutau fineţuri politice şi reacţii brambura ale unor scriitori sau ale altora, spunea din când în când, cu vocea lui piţigăiată,: „Da’ de ce nu folosim şi cuvântul prostie?” Şi aşa este. (2012)*
• Politica nu e un loc al absolutului, nu se face cu pasiuni oarbe pentru un om, sau contra unui om. E la fel de absurd să-l iubeşti politic pe Băsescu, pe cât e de absurd să-l urăşti politic…..Faptul de-a nu fi anti-Băsescu este stigmatizat, după cum şi faptul de-a fi  anti-Băsescu este, pentru mulţi, o ofensă.**
• …este foarte important ca un popor să intre în raporturi fireşti cu Puterea care îl reprezintă. Adică să o respecte, simţindu-se, în acelaşi timp, respectat de ea.**
• Eu cred că ei („intelectualii lui Băsescu”n.n.) nu există de fapt, decât în măsura în care li s-a părut că, într-un anumit moment, preşedintele a pus în practică câteva din exigenţele lor esenţiale, cum ar fi condamnarea comunismului şi evacuarea corupţiei. Din păcate, nimic n-a fost dus până la capăt. (2009)*
• …sunt tot felul de fenomene care arată că n-am fost pregătiţi nici pentru decembrie ’89, nici pentru intrarea în UE, nici pentru intrarea în NATO. Trăim spasmodic, scuturaţí de tropisme  obscure. S-ar zice că tot ce am reuşit în decembrie ’89  a fost să obţinem dreptul de a bate câmpii. Am câştigat  şansa de a folosi libertatea ca nişte evadaţi, nu ca nişte oameni întregi. **

*Din vorbă-n vorbă, Editura Humanitas, 2013

**De pe Internet