Despre blogul meu

Vlad, fiul meu, mi-a făcut cadou acest blog. Nu i l-am cerut şi, pomenindu-mă cu el, habar n-aveam la ce o să-mi folosească!

Din respect pentru cel ce-ţi face un cadou, indiferent că te interesează sau nu, trebuie să-i acorzi o minimă importanţă. Dacă-i un mărţişor, să-l porţi cel puţin o zi la piept; dacă-i o haină, s-o îmbraci cel puţin odată, atunci când te vede cel care ţi-a făcut-o cadou; dacă-i o prăjitură, să te căzneşti s-o mănânci şi să-i spui celui care ţi-a dat-o că-ţi place; dacă-i o carte - aici am vrut să ajung - s-o citeşti şi să-ţi spui părerea sinceră despre ea.

Cum să-i arăt eu lui Vlad că mi-a plăcut cadoul lui? Într-un singur fel: scriind (pardon, postând) pe el. Dar, ce naiba să scriu? M-am chinuit două zile ca să aflu răspunsul la această întrebare. El a venit, pe neaşteptate, în timp ce trudeam la mine, la ţară: să scriu despre chinurile mele literare şi să botez blogul „Ucenicie literară”!

Nu-mi va fi uşor să mă exhibez în faţa unor cunoscuţi şi, mai ales, necunoscuţi! Sunt conştient de asta. Cred însă că merită riscul. La ce risc mă refer? La acela de-a fi luat peste picior. De ce cred că merită? Pentru că o să am de învăţat şi eu şi alţi începători în ale literaturii, dacă eu şi cei ce vor voi să colaboreze cu mine o să postăm materiale interesante.

Vreau să fiu bineînţeles: nu intenţionez să dau sfaturi. Doresc să vă fac cunoscute, Dumneavoastră, cititorilor mei interesaţi, zbaterile mele, întrebările mele cu sau fără răspuns, găselniţele mele, în speranţa că ar putea să vă folosească. Cât despre sfaturi, o să încerc să invit pe acest blog persoane autorizate, cu rugămintea să ni le dea.

Dar, am scris deja o jumătate de pagină şi nu m-am prezentat. Vlad a postat deja, pe blog, un material pe care l-am scris pentru Zilele Caiete Silvane. Să zicem că este o primă carte de vizită. Mai adaug că sunt un tânăr „scriitor” de 74 de ani, iar cele două cărţi despre care vorbesc în articol sunt intitulate: „Comoara din Dealul Magiarului” şi „Secretul comorii”. Despre aceste cărţi vreau să vă scriu şi încă despre două aflate în lucru: cum le-am scris şi cum mi-au fost primite de familie, prieteni, critică, ce observaţii mi s-au făcut; o să vă relatez consideraţiile unor scriitori sau critici despre acestea etape şi ce am aflat eu despre cum se scrie un roman. Relatările mele o să se desfăşoare de-a lungul mai multor episoade.
Desigur, ca să înţelegeţi ce-o să vă spun despre cărţile mele şi, mai ales, ce-au spus alţii, ar trebui să le citiţi. Sunt gata să trimit, gratuit, câte un exemplar în format electronic (PDF) celor ce se vor declara interesaţi de ele, cu condiţia să le comentaţi după lecturarea lor. Trimiteţi-mi adresa pe e-mail.

Deocamdată, iată cum arată coperţile celor două cărţi: