EPISODUL 4. JURNALE

1.2 Antecedente literare (continuare)

Am lucrat în termocentrala Rovinari în perioada 1971- 1991, o perioadă deosebit de grea. Este o centrală mare (1720 MW), pe cărbune, având în componenţă şase blocuri (1 bloc = 1cazan + 1turbină) . Întreaga perioadă în care am lucrat acolo a fost una deosebit de grea: instalaţiile aveau o fiabilitate redusă, personalul era puţin şi insuficient pregătit, alimentarea cu cărbune era deficitară. În anul 1982, m-am hotărât să ţin, în centrală, un jurnal zilnic. Citez din acest jurnal:

1.01.1982

Păşesc în al doilea deceniu la Rovinari. Au trecut zece ani grei. În opt din ei am făcut parte din conducerea termocentralei. Dintre momentele, orele, zilele trăite aici, multe au fost cu adevărat memorabile, în stare să suscite un interes mai larg. Au fost însă, atât de multe, încât, fiindcă nu mi le-am notat, îmi este greu să mi le amintesc. Acesta este motivul pentru care mi-am propus ca în anul acesta să le consemnez zilnic, iar împreună cu ele gândurile şi reflexiile mele.

4.01. 1982

S-a reluat lucrul după trei zile de sărbători. Pentru centrala noastră, unde problemele se nasc în fiecare moment şi care se ţine în funcţie cu un efort cvasi-colectiv extraordinar, trei zile în lipsa majorităţii personalului de întreţinere şi reparaţii, înseamnă trei zile de chin inimaginabil pentru personalul ce este de serviciu în aceste zile, în centrală, din partea conducerii. Toată ziua se aleargă după personalul consemnat la domiciliu, care nu se găseşte acasă sau nu vrea să vină în uzină ( refuză să deschidă uşile apartamentelor lor, şoferilor de pe maşinile de intervenţie,

8.01.1982

A fost o zi de groază! O zi în care îmbătrâneşti cât într-un an de zile, o zi în care de cel puţin o sută de ori îţi vie să-ţi iei câmpii.

La prima oară erau două blocuri în funcţiune, două în rezervă din lipsă de cărbune şi păcură, două în reparaţii accidentale. La ora 10:38, declanşează blocul 5 printr-o protecţie electrică; la ora 10. 55, declanşează blocul 4 din cauza rămâneri fără apă de răcire lagăre (greutăţi mari la priza de apă brută de la baraj, din cauza aglomerărilor de gheaţă ). Rămânem pe zero! ( nu se debitează energie în sistemul energetic naţional n.n). Reuşim să repunem în paralel (reconectare la sistemul energetic naţional n.n) blocul 5, iar blocul 4 rămâne oprit deoarece i s-a spart cazanul. Demarăm pornirea din rezervă a blocului 2.

La ora 14:40, din cauza unei manevre greşite pe partea electrică, face explozie un întrerupător de 6 KV din staţia electrică generală, însoţită de un început de incendiu (a fost nevoie de intervenţia formaţiei civile de pompieri) şi rămâne fără tensiune o magistrală de 6 KV. Ca urmare, declanşează blocul 5 şi se stinge focul la cazanul blocului 2. Suntem din nou pe zero!

Reuşim să reaprindem focul la cazanul blocului 5 şi, după două ore, ne pregătim de lansarea turbinei. Apare, însă, o punere la pământ la motorul electric al pompei de alimentare cu apă a cazanului, singura în funcţiune şi se stinge focul la cazan. Pornire ratată!

Încercăm să demară blocul 6. Avem greutăţi mari din cauza îngheţului, afară fiind foarte frig (cazanul este, parţial, în aer liber n.n.). Reuşim, disperaţi, să aprindem focul la ora 19 după ce temperatura la păcură a ajuns la 80 grade (temperatura minimă care permite aprinderea focului n.n).

4.07.1982

A trecut foarte mult timp de când n-am mai scris în jurnal (5.05.n.n) Azi (duminică n.n) sunt în uzină până la prânz, am câteva clipe de răgaz şi doresc să recapitulez evenimentele de la ieşirea mea din spital.

----------

În 13.05 am reluat serviciul. În lipsa mea nu mi s-a soluţionat cererea de eliberarea mea din funcţie (director tehnic n.n.). Mi-am reînoit-o, verbal, faţă de directorul uzinei, faţă de directorul general al centralei industriale şi faţă de ministrul adjunct din Ministerul Energiei Electrice. Pe lângă motivele anterioare, am invocat şi starea sănătăţii mele şi i-am mai anunţat că refuz să mai fac, din opt în opt zile, 24 de ore de serviciu în centrală şi să lucrez mai mult de zece ore zilnic.

---------

Pe de altă parte sunt atât de dese trecerile de la o acţiune la alta, de la o campanie la alta (este vorba de acţiunile şi campaniile dictate de forurile superioare, în toate domeniile n.n) că nu apuci bine să te ocupi de una că trebuie s-o laşi în favoarea alteia. Ar fi de o mie de ori mai bine să facem mai puţine lucruri, dar pe cele care le facem să le ducem până la capăt. Sunt prea multe ideile care le vin peste noapte, prea mare graba de a le pune în practică şi prea mari greşelile care se comit, procedând astfel.. Cu prea mare uşurinţă se dau la o parte stările de lucruri, orânduielile, obiceiurile tradiţionale în favoarea unor improvizaţii, unele lipsite de simţul realităţii sau chiar de bun simţ.

În astfel de situaţii, copleşită de de atâtea sarcini, atâtea acţiuni care se iniţiază, de atâtea schimbări, lumea este dezorientată, zăpăcită chiar, nu ştie ce să mai facă, nu ştie de ce să se apuce mai întâi, nu poate face o sută de lucruri deodată, aşa că nu face nimic. Lasă să-i iasă pe o ureche ceea ce-i intră pe cealaltă, aşteaptă să facă alţii ceea ce ar trebui să facă ei, aşteaptă să se aleagă praful.

În tot acest timp, românul face haz de necaz şi, din când în când, strânge cureaua. El îşi manifestă nemulţumirea şi lipsa de adeziune, trăgând chiulul, ironizând stările de lucruri şi persoanele care îl deranjează, creând bancuri, adesea savuroase. Acestea bancuri sunt un nemaipomenit barometru al stării de spirit a naţiunii.

Un astfel de jurnal am ţinut, pe parcursul anului 1985, la termocentrala Turceni, unde am fost detaşat timp de un an.

Cineva m-ar putea întreba de ce prefer să scriu despre perioada copilăriei şi nu scriu despre această perioadă, mai recentă, trăită la maturitate despre care am incomparabil mai mult material personal decât despre cealaltă. Pentru că, dacă aş face-o, ar însemna, într-un fel, s-o retrăiesc şi n-aş putea suporta asta, cel puţin deocamdată.

                                                              Termocentrala Rovinari