BISERICA DIN BĂNIŞOR

În acest articol am făcut o referire la tatăl meu legat de trecerea la ortodoxism, în 1948, a locuitorilor satului. Paragraful care conţine această referire, incriminat de Tiberiu Vanca, este bolduit. Articolul a apărut în anuarul Asociaţiei "Fiii satului Bănişor" nr.5/2008.

BISERICA DIN BĂNIŞOR

A. Vanca

În numărul 2 al Anuarului, consăteanul nostru dl. Ioan Mocanu a scris despre bisericile de lemn din Bănişor. Dionisie Stoica şi Ioan Lazăr în „Schiţa monografică a Sălajului”, menţionează existenţa în Bănişor a unei biserici din lemn la anul 1241, anul marii năvăliri tătare. În „Monografia judeţului Sălaj”, Petri Mor menţionează, în Bănişor, o altă biserică din lemn ce data din mijlocul secolului XVI. Această biserică a fost demolată în anul 1897, despre care D.Stoica şi I. Lazăr, în cartea lor,citată mai sus, declară că a fost una din cele mai vechi biserici din Sălaj. Începând cu sec.XIII şi până în sec XVIII, toate bisericile româneşti din Ardeal sunt din lemn deoarece autorităţile maghiare le-au interzis construirea bisericilor din piatră, nedorind ca naţia noastră să lase, aici, urme peste veacuri.

Cele două biserici au fost, cu siguranţă, ortodoxe. Bănişorenii au trecut de la ortodoxism la religia greco-catolică în secolul XVIII, în intervalul 1700-1762. Din conscripţiile din această perioadă rezultă că în această perioadă au fost treceri şi reveniri repetate de la ortodoxism la greco-catolicism însoţite de frământări şi revolte. Cert este că, din 1762 şi până în 1948, timp de 186 de ani, bănişorenii au fost greco-catolici (uniţi).

Referitor la actuala biserică din sat, subiectul acestui articol, în „Schiţa Monografică a Judeţului Sălaj" găsim menţionat: „ Biserica este edificată din piatră în anul 1896 cu un capital de peste 20 mii de coroane, bani plătiţi din partea credinciosului popor.” Într-un articol din nr, 30/ 25.07. 1896 al ziarului „Unirea” din Blaj, scris cu prilejul sfinţirii bisericii, se menţionează: „Meritul că în comuna Bănişor una după alta s-au edificat: şcoală, casă parohială şi acum în vară asta, biserică, e a mult onoratului Ioan Moldovan paroh şi protopop care conduce parohia aceasta de 20 de ani cu multă înţelepciune şi prudinţă pastorală”. Construcţia bisericii a durat doi ani (1894-1896). Arhitectul bisericii a fost George Mateiu, acelaşi care a construit şi biserica din Sâg. Biserica a fost sfinţită la 19 iulie 1896, de către vicarul greco-catolic al Silvaniei, Olimpiu Barbuloviciu. Iată cum arătau biserica şi casa parohială la mijlocul secolului trecut:

Se remarcă turnul înalt, răstignirea din faţa bisericii, lipsa contraforţilor şi a decoraţiei exterioare .

Decoraţia bisericilor greco-catolice, spre deosebire de cea a bisericilor ortodoxe, este mai redusă, iar pictura este, în toate cazurile, renascentistă. Biserica greco-catolică din Bănişor avea pe tavanul naosului patru picturi care îi înfăţişau pe cei patru evanghelişti împreuna cu simbolurile lor: Luca cu taurul de jertfă, Matei cu îngerul, Marcu cu leul şi Ioan cu vulturul. Nu ştiu cine a fost autorul picturii. Din păcate, atunci când biserica a fost repictată (1995-1997), aceste picturi au fost rase, împreună cu tencuiala suport, fără ca barem să fie fotografiate. Astfel au dispărut nişte opere de artă, mărturii preţioase pentru istoria acestui sfânt locaş şi a satului. Păcat! La fel a dispărut ori ce urmă a vechilor biserici de lemn. Pentru ca, ori ce s-ar întâmpla, să rămână nişte mărturii la ceea ce-a fost şi ceea ce este, m-am hotărât să scriu acest articol.

Suprafaţa tavanului biserici greco-catolice, neocupat de portretele evangheliştilor, era vopsit în albastru şi pictat cu stele. Pereţii şi iconostasul au fost împodobite cu icoane. Icoanele de pe pereţi erau împodobite, la rândul lor, cu frumoase ştergare ţesute în casă. Nu se ştie ce s-a ales de aceste podoabe. În biserică, în partea din spre altar, erau strane în stânga şi dreapta naosului, lipite de perete.  Aproximativ la jumătatea bisericii, la limita dintre spaţiul destinat femeilor (pronaos) şi cel destinat bărbaţilor (naos), erau , de asemenea, două strane dispuse transversal. În biserică nu erau bănci. În turnul bisericii erau, ca  şi azi, trei clopote.

În 1948 a avut loc trecerea la ortodoxism. Am fost martorul acestui eveniment. La ieşirea din biserică, tatăl meu i-a aşteptat pe bănişoreni cu un registru în care au semnat cei care au fost de acord cu trecerea la ortodoxism. Nu ştiu câţi au semnat şi câţi n-au semnat. Cert este, că din acel moment, biserica a devenit ortodoxă.

După trecerea la ortodoxism, timp de aproape 50 de ani, interiorul bisericii n-a suferit modificări esenţiale. În ce priveşte exteriorul, în 1960 , datorită crăpăturilor intervenite la pereţi în zona turnului, ca urmare a unor mişcări de teren, au fost necesare lucrări de consolidare. S-au construit contraforţi exteriori pentru sprijinirea pereţilor şi s-a reconstruit turnul, micşorându-i-se înălţimea cu câţiva metri.

După revoluţie, aspectul exterior şi interior ale bisericii au suferit transformări esenţiale. În perioada 1990-1991 s-a tencuit în terasit exteriorul bisericii şi, pe toţi pereţii s-au creionat scene biblice. Reproducem una dintre ele.

Botezul Domnului

Între1994-1995 s-a făcut catapeteasma (iconastasul) nouă. Partea de tâmplărie a fost făcută de Deneş Lucaci din Vârşolţ, iar pictura de către Florian Negruţ, pictorul din Oradea, care va executa şi pictura interioară a bisericii.

Pictarea unei biserici ortodoxe se face pe baza unui plan aprobat de forurile superioare bisericeşti (protopopie, episcopie, mitropolie, patriarhie, după caz). La rândul lui planul se întocmeşte pe baza aşa ziselor erminii. Acestea sunt o culegere de recomandări privind tehnica picturii, compoziţia scenelor religioase şi înfăţişarea personajelor biblice. La baza recomandărilor privind compoziţia au stat textele biblice, iar la cele privind înfăţişarea personajelor, picturile apostolului si evanghelistului Luca şi descrierile unor contemporani cu personajele respective. Cea mai cunoscută este „ Erminia picturii bizantine” scrisă de Dionisie din Furna, scrisă în prima jumătate a secolului XVIII. Pictura marii majorităţi a bisericilor ortodoxe este bizantină. Există însă şi biserici ortodoxe pictate în stilul renaşterii italiene. Biserica ortodoxă din Bănişor este pictată în stil bizantin.

Pictura bizantină este una stilizată. Ea acordă o mare însemnătate expresiei feţei şi mai puţină corpului. Este o pictură spiritualizată şi nu carnală. Corpul personajelor este acoperit, în marea majoritate a cazurilor, de veşminte bogate care ascund forma corpului dar nu şi mişcarea. Pictura bizantină creează în biserici o atmosferă arhaică , mai apropiată de data la care au avut loc scenele înfăţişate decât cea pe care reuşeşte să o creeze pictura renascentistă.

Pictura renascentistă ( cea care a luat naştere în epoca renaşterii Italiene), este una exactă, preocupată să prezinte omul cât mai aproape de înfăţişarea lui reală, dând o importanţă egală formei şi expresiei. În multe compoziţii personajele apar goale sau aproape goale, în toată splendoarea sau urâţenia corpului omenesc. Pictura renascentistă a fost cea care a descoperit perspectiva şi i-a acordat o mare însemnătate. Această pictură creează în biserici o atmosferă de somptuos.

Nu se poate spune că unul din cele două stiluri de pictură prezentate este mai frumos decât celalalt. Amândouă sunt frumoase.

În ceea ce priveşte tehnica în care s-a realizat pictura iconostasului, ea este „în tempera”, tehnică utilizată pentru pictura pe lemn. După pregătirea corespunzătoare a lemnului, acesta se grunduieşte, apoi se pictează cu vopsele preparate cu emulsie de ou şi culori „de pămînt” (culori organice naturale). Mai rar se folosesc culorile artificiale. După terminarea picturii şi uscarea ei aceasta se „verniseşte” (se protejează cu un strat de ulei de in fiert).

Iconostasul bisericii din Bănişor respectă, în mare măsură, erminia lui Dionisie din Furna şi are următoarea aşezare a icoanelor: în registrul 1 (superior) sunt reprezentaţi prorocii de o parte şi alta a Sfintei Treimi; în registrul II sunt reprezentaţi cei 12 apostoli, de o parte şi alta a icoanei înfăţişând-o pe Maica Domnului pe tron; în registrul III sunt reprezentate scene din viaţa mântuitorului; în registrul IV (inferior), de o parte şi alta a porţilor împărăteşti, sunt reprezentate icoanele lui Isus şi cea a Maicii Domnului (icoanele împărăteşti ), iar lângă cele două uşi secundare sunt reprezentate icoana cu Sf. Gheorghe (stânga) şi icoana cu Sf. Nicolae (dreapta) .

Cele două icoane împărăteşti sunt principalele icoane de pe iconostas. În reprezentarea lor bănuim că pictorul şi-a pus în joc toată priceperea şi evlavia. Prin urmare, credem că aceste două icoane îl reprezintă în măsura cea mai mare pe pictor. Icoana Mântuitorului este de tipul Hristos Pantocrator ( Atotputernic, Atotstăpânitor, Atotţiitor), Icoana Maicii Domnului este în tipul Odihitria (Cea care arată calea). Hristos Pantocrator este pictat şi pe bolta bisericii, în naos.

Pereţii interiori ai bisericii s-au pictat în perioada 1995-1997, aşa cum am mai spus , de pictorul Fl. Negruţ din Oradea .

Tehnica picturii a fost „în frescă”, care se mai numeşte şi tehnica „umedă”. În această tehnică peretele se tencuieşte cu un mortar în care se introduc şi paie sau câlţi, iar pictarea se face înainte de uscarea tencuielii. Vopselele folosite sunt naturale sau sintetice.

Catapeteasma

 

Icoanele împărăteşti

În altar sunt pictate figuri de sfinţi şi scene biblice. Pe pereţii naosului sunt pictate scene reprezentând patimile lui Hristos, scene biblice, figuri de sfinţi şi îngeri. Pe peretele din fund, în stânga uşii de intrare în biserică, sunt pictaţi sfinţii mucenici români N. Oprea, Ioan cel Nou de la Suceava, şi Ioan Românul.. Deasupra acestei uşi este pictată pisania, cu următorul conţinut.

Ziditu-s-a această Sfântă Biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Bănişor conduşi de pr. Ioan Moldovan, între anii 1894-1896. În anul 1960 s-a făcut reparaţie în exterior consolidându-se cu contraforţi. S-a reparat şi turnul, preot fiind Tudor Gorea. Între 1990-1991 s-a tencuit în terasit exteriorul bisericii. Între 1994-1995 s-a făcut catapeteasma nouă, pregătindu-se interiorul pentru pictura în frescă, preot fiind din 1986 Iosif Ferenţ. Pictura din interior a fost făcută între 1995-1997 de către pictorul Fl. Negruţ din Oradea.

Şi s-a sfinţit de către P.S.Dr. Ioan Mihălţan episcopul Oradei la 17 august 1997.

Pictura de hram a biserici , reprezentând Adormirea Maicii Domnului este pictată la balcon pe peretele de la apus.

Reproducem mai jos câteva din scenele pictate în biserică:

Cina cea de taină (în altar)

Jertfa lui Avram (în altar)

Pogorârea Duhului Sfânt (în naos)

Aşa arata biserica după sfinţirea din1997.

În legătură cu discuţiile, apărute recent, privind apartenenţa bisericii la ortodocşi sau greco- catolici, părintele Augustin Câmpean, parohul bisericii, are dreptate: să hotărască enoriaşii acestei biserici.