Jungla literară
Titlul de mai sus este eticheta pe care o pune Adrian Marino lumii literare din care a făcut şi el parte. Îi consacră şi un capitol în cartea sa Viaţa unui om singur.
În jungla literară poţi fi atacat şi sfâşiat prin surprindere, oricând, de oricine, ne spune el, care a fost, în majoritatea cazurilor, respins şi detestat de această lume, dar a respins-o şi el până la urmă.
Lumea literară este egoistă şi rea, vanitoasă şi veninoasă, egocentrică şi individualistă…… brutală, feroce şi lipsită de scrupule, mai spune el.
Despre scriitorii care alcătuiesc această lume are, per ansamblu, o părere detestabilă. În carte vorbeşte adesea despre egocentrismul şi megalomania scriitorilor, despre narcisismul virulent sau invidia şi veninul acestora. Scriitorul român, spune el, este un gangster redutabil. Îl citează chiar pe Cioran, care are şi el o părere proastă despre scriitori: Târfe ce se ceartă pentru acelaşi trotuar, îi caracterizează el.
Am crezut, până nu de mult, că opiniile lui sunt singulare, că ele sunt opiniile uni om frustrat. Am avut însă, recent, posibilitatea să constat că şi Mircea Cărtărescu i le împărtăşeşte. Iata ce scrie acesta în cartea sa Frumoasele străine:
Lumea literară a fost întotdeauna la fel şi va rămâne la fel întotdeauna. De obicei, teatrele sunt exemplele clasice de „cuiburi de vipere”, dar actorii, oricât s-ar bârfi şi invidia unii pe alţii, n-o pot face în public. Scriitorii au însă ziarele şi revistele la dispoziţie, iar bătăliile lor sunt amplificate prin ele la dimensiuni mai totdeauna groteşti. Regula principală care domină toată această acumulare de uri, adversităţi, poliţe plătite şi dispreţ ar putea suna cam aşa: în lumea literară ţi se iartă aproape orice: lipsa de talent, ticăloşia, ipocrizia, laşitatea. Ele sunt socotite păcate omeneşti şi sunt privite cu toleranţă. Ceea ce nu ţi se iartă niciodată, cu nici un preţ, este sucesul.
Nu este prima oară când Mircea Cărtărescu trimite săgeţi otrăvite spre lumea literară. O face aproape de câte ori are prilejul. Citiţi-i proza şi o să vă convingeţi. O face ca şi cum el n-ar face parte din această lume sau ca şi cum el ar fi o excepţie. Cu părerea proastă pe care o are despre confraţii săi de breaslă, ne face să credem că nu va accepta niciodată societatea lor. Ne înşelăm. Uitaţi-l, mai jos, alături de alţi scriitori români contemporani, în muzeu. Cu siguranţă nu el şi-a ales această companie şi totuşi, o acceptă.Uitaţi-vă la el! Tace mâlc. Imi face impresia că zâmbeşte!
Jungla literară?
Este un muzeu al literaturii o junglă literară? Haideţi să vedem. Jungla se caracterizează prin înghesuială şi sălbătăcie. Prima condiţie este îndeplinită de toate secţiunile muzeului: se înghesuie acolo o mulţime de scritori. Cea de a doua condiţie, dacă e să le dăm crezare celor doi scriitori citaţi anterior, o îndeplineşte doar ultima ultima secţiune, cea a scriitorilor contemporani.
Ciudată iniţiativă a muzeului de a organiza şi o secţie cu scriitori contemporani! E straniu să vezi pe cineva despre care ştii că încă trăieşte, transformat în piesă de muzeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu