ÎN NOIEMBRIE PRIN PARCURILE BUCUREŞTENE (3)

Parcul Naţional

Parcul Naţional este parcul meu, în sensul că este cel mai aproape de mine şi mă plimb în el în fiecare zi. Deşi locuiam în provincie, l-am vizitat prima oară chiar la inaugurare, în 1953, cu prilejul Festifalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, care a avut loc în Bucureşti. Atunci am văzut prima oară şi Bucureştiul şi mi-a făcut o impresie grozavă, găsindu-l în haină de sărbătoare. Am fost la festival, în calitate de simplu participant, cu banii economisiţi din bursă, locuind la o rudă, în vechiul cartier 23 August, nu foarte departe de parc. Am reuşit să văd, pe blat, două spectacole: finala campionatului de fotbal între România şi Ungaria, câşigat cu 1:0 de Ungaria, pe stadion, şi o paradă a costumelor naţionale, la teatrul de vară. În prezent, stadionul este în reconstrucţie.

Pe malul lacului. Temperatura mare de afară ne-a permis să ne plimbăm cu haina în mână.

Pescarii. Lacul a fost concesionat unui particular. Acesta l-a populat cu peşte. O zi de pescuit costă 7o lei.

La fiecare plimbare, văd multe mame cu copii mici. O dovadă că politica demografică a guvernului (doi ani de concediu de maternitate) a dat roade.

Loc de joacă pentru copii.

Şoani. Face parte din inventarul viu al parcului.

Fitness în aer liber