OEDIPE NU VA LĂSA GRECIA SĂ SE SCUFUNDE!

Sofocle

Am văzut, zilele trecute, opera „Oedipe” a lui George Enescu, într-o montare nouă, la Opera Naţională Bucureşti. M-am dus la spectacol fără prea mare tragere de inimă, mai mult obligat de soţia mea decât de bună voie. Mai văzusem „Oedipe” în alte două montări, cea a lui Andrei Şerban (1996) şi cea a lui Petrică Ionescu (2004). Prima, a fost o aiureală modernistă, plină de simboluri pe care eu nu le-am înţeles. Cea de a doua a fost una foarte sofisticată şi iar n-am înţeles mare lucru. Actuala montare (regia Anda Tăbăcaru, scenografia Viorica Petrovici, coregrafia Răzvan Mazilu, dirijor Tiberiu Soare) mi-a plăcut. Toţi cei patru autori ai spectacolului au găsit, după părerea mea, soluţiile care să facă din spectacol unul inteligibil şi plăcut. Bravo lor! În puls, Ştefan Ignat, în rolul lui Oedipe, a fost magnific!

Bănuiesc că cei mai mulţi cunoaşteţi subiectul acestei tragedii antice scrisă de Sofocle şi petrecută pe tărâmul vechii Grecii. Pentru ori ce eventualitate, o să-l recapitulez în câteva cuvinte.

Regina Iocasta, soţia regelui Laios din Teba, aduce pe lume un copil, în pofida interdicţiei impuse lor de zei de-a nu avea moştenitori. Drept urmare, copilul, care n-avea nici o vină, este osândit ca atunci când va fi mare să-şi omoare tatăl şi să se însoare cu mama lui. (Ce strâmb judecă uneori zeii, nu-i aşa?) Toate profeţiile se împlinesc: Oedipe, care a fost abandonat de părinţi şi a crescut departe de ei şi fără să-i cunoască, îl omoară le Laios, într-o situaţie de legitimă apărare şi fără să ştie că el este tatăl său, se căsătoreşte apoi cu Iocasta, fără să ştie că este mama lui - are cu ea patru copii - şi devine rege al Tebei. După ce l-au osândit la paricid şi incest pe Oedipe, tot zeii aruncă asupra Tebei ciuma, ca pedeapsă pentru că ucigaşul lui Laios n-a fost descoperit şi pedepsit (Asta-i culmea!). Când Oedipe află că el a fost cel care l-a ucis pe Laios şi că Iocasta este mama lui, îşi scoate ochii pedepsindu-se că a fost atât de orb şi nu a văzut toate astea înainte, renunţă la tron şi pleacă în pribegie, însoţit de fiica sa Antigona. (Sublimă dovadă de responsabilitate!). Zeii (corect de data aceasta) hotărăsc ca cetatea care îl va accepta şi-i va oferi azil şi loc de veci lui Oedipe, să nu fie învinsă niciodată. Cetatea aceasta a fost Atena.

Brusc, mi-am adus aminte de tragedia pe care o trăieşte Grecia zilelor noastre. Toată lumea se aşteaptă, azi, că această ţară a civilizaţiei şi gloriei antice, să se rupă de continent, să alunece în Mediterana, apoi prin Gibraltar în Atlantic, iar acolo să se scufunde sau s-o înghită o balenă. Ei bine, nu se va întâmpla asta, pentru simplu motiv că în pământul ei este înmormântat Oedipe şi pentru că, sunt convins că poporul grec şi conducătorii lui, asemeni lui Oedipe se vor dovedi responsabili.

Oedipe şi Antigona

- scenă din spectacol -