STRADA MEA

Mă bucur că strada mea poartă numele unui scriitor, chiar dacă despre el nu se prea vorbeşte azi, şi că ea nu se numeşte Echerului, Ghiozdanului, Sapei etc. Regret doar că numele de botez al scriitorului e scris greşit: Teodor în loc de Theodor. Pe această stradă a locuit, probabil, scriitorul. Nu ştiu precis, deoarece strada nu mai e cea de altă dată. Cu ocazia amenajării bulevardului Victoria Socialismului (actualele bulevarde Unirii şi Decebal) cele mai multe case ale ei au fost demolate şi înlocuite cu blocuri. Pe cele câteva rămase, nu există nici o plăcuţă care să ateste că pe această stradă a locuit scriitorul.

Theodor Speranţia s-a născut la 4.05.1056 în Oneşti, judeţul iaşi şi a murit la 9.03.1929 în Bucureşti. Theodor Speranţia a fost doctor în filozofie şi litere, titlu obţinut la Universitatea din Liége, profesor de română la liceele Gh. Lazăr şi Matei Basarab din Bucureşti, poet, dramaturg, romancier şi, mai ales, culegător şi autor de anecdote ( bancuri, cu alte cuvinte). A scris nici mai mult, nici mai puţin decât 20 de volume de anecdote, volume care poartă nume ciudate, precum: „Anecdote afumate”, „botezate”, „de post”, „marinate”, „piperate”, „cu minuni”, „cu noroc”, „împănate”, „populare”, „nouă”, „ilustrate” etc. În această calitate, Th.Speranţia a fost foarte apreciat de Haşdeu, Iorga, Xenopol. A scris un singur roman, care se numeşte „Ferigheală” şi este vorba în el despre viaţa evreilor din Iaşi, înaintea Primului Război Mondial.

O anecdotă, reală, este legată de numele scriitorului. Pe el l-a chemat, de fapt, Nădejde, dar învăţătorul lui din Târgu Frumos, i-a schimbat numele în Speranţia, pentru că, şi-o fi zicând el, înseamnă acelaşi lucru şi sună mai frumos.(!?)

Theodor Speranţia a fost un apropiat al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, şi-i servea acestuia de medium, la şedinţele lui de spiritism.

Blocuri de pe strada actuală

Zona cu case vechi

Casă vechede pe Th. Speranţia colţ cu Chiparosului