RUNCU. CASA MEA DE LA ŢARĂ (9)

DOMN’ NELU

Pe nea Nelu, cum îi zic eu, un personaj interesant, aşa cum veţi vedea, l-am găsit la Runcu. Locuia împreună cu soţia într-o casă veche pe care un cutremur uşor, un vânt nu prea puternic sau un strănut sănătos, putea s-o dărâme in orice moment. Lângă ea, avea o casă in construcţie care avansa foarte încet. A fost nevoie de câţiva ani ca sa se poată muta în ea şi nu ştiu de câţi va mai avea nevoie ca s-o termine? Casa veche a demolat-o.

Nea Nelu, se înscrie perfect în tipologia bărbaţilor din sat: mărunt şi slab. Îl deosebeşte de ei agerimea fizică şi mustaţa. A fost, înainte de pensionare, instalator sanitar. Nu ştiu cum şi cine l-a adus aici. Soţia lui era cam bolnăvicioasă, a fost internată de mai multe ori în spital şi a murit cu doi sau trei ani în urmă. Are trei băieţi şi o fată. Când l-am cunoscut eu, băiatul cel mare era în Belgia, unde lucra ca şofer, următorul băiat era în Petroşani, unde avea o afacere, băiatul cel mic şi fata lucrau la Doraly, un parc comercial, în Afumaţi. Copiii veneau din când în când la Runcu, ocazii în care fiecare punea  una sau mai multe cărămizi la casa cea nouă, dar nici unul nu era în stare de o contribuţie decisivă, care să-i grăbească darea în folosinţă.

Nea Nelu nu excelează ca agricultor sau zootehnist. Grădina ba şi-o lucrează, ba nu şi-o lucrează, mai ales după ce i-a murit soţia. A avut vaci, a avut cal, a avut iepuri. Acum are o mulţime de câini şi pisici.

Pe un stâlp, în curte, are o giruetă, iar pe altul o barză metalică. La poartă, în loc de sonerie, are un fier de plug şi un ciocănel.

M-a ajutat  să-mi sudez estacada rezervorului de lângă fântână, bolta pentru viţa de vie de la intrarea în curte şi m-a mai ajutat la vreo două reparaţii la acoperişul casei (e scund şi subţire, aşa că nu riscam să se spargă cu el plăcile de azbociment ale acoperişului). Am aflat, în aceste ocazii, că-l pasionează maşinile de epocă, că are  şi el una cu care participă la parade - un  Ford sau Opel, fabricat înainte de 1940, dacă nu mă înşel? Mi-a arătat şi câteva fotografii. Nu mi-a venit să cred când    l-am văzut pe nea Nelu în frac, cu papion şi joben, iar pe fiica sa, Carmen, în rochie lungă şi  pălărie de epocă!

- Este ocazia în care Carmen şi-a cunoscut soţul, participant şi el la paradă, mi-a spus el.

„Uite ,domnule, l-a ce mai sunt bune aceste parade!” mi-am zis eu.

Şi-a umplut curtea de maşini vechi, abandonate - nu neapărat de epocă -, în speranţa că le va putea repara şi face ceva cu ele. L-am văzut circulând, pe ruta Runcu-Dascălu, cu tot felul de vehicule: biciclete, motorete, motocicletă cu ataş, ATV, plus mai multe autoturisme vechi. Nu erau înscrise în circulaţie, motiv pentru care nu mergea cu ele mai departe  de Dascălu. Acuma are un Matiz, care arată destul de bine!

Locuieşte majoritatea timpului singur. Vara, stau la el, o lună sau două, o soră cu soţul ei, evreu, veniţi din  Israel. I-am cunoscut şi eu. Din când în când îi ducem şi lui ziare şi reviste vechi pentru foc şi împachetat. Spre surprinderea noastră,  el le şi citeşte! De multe ori, din curtea casei  lui, situată la câteva sute de metri de casa noastră, auzim ştiri sau muzică de la radio. Nea Nelu nu se lasă rupt de lume!