TANGOUL DE IERI, TANGOUL DE AZI

Poetul de pe scara mea a recidivat cu un nou volum de poezii - al şaselea - intitulat „Tangoul de ieri, tangoul de azi”, apărut în Editura Arefeana, în acest an. Prin urmare, din nou tangou! De ce tangou? E simplu: nici un alt dans nu-ţi aduce partenera atât de aproape şi, prin similitudine, nici un alt gen de poezie nu te apropie atât de mult de subiectul şi rimele ei. Nicu Doftoreanu  se contopeşte chiar cu poezia lui, e profund implicat în tot ce spune, şi ţine  foarte mult să spună, de fiecare dată, ceva. Poezia lui, uneori uşor naivă, are nu numai un mesaj clar ci şi, totdeauna, o filozofie de viaţă. Această filozofie, poetul încearcă să o sintetizeze în nelipsitele  motto-uri care-i preced versurile. Redau câteva titluri, câteva motto-uri şi o poezie întreagă (de dragoste şi fără motto!):

• Tangou desuet - Motto: „E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.” (FGC)*
• Tangou politic fără perdea  - Motto: „O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui” (Tudor Muşatescu)
• Tangoul de alungare a singurătăţii - Motto: „Nu faceţi aceiaşi prostie de două ori;...sunt atât de multe prostii noi de făcut!..” (FGC)
• Tangoul marelui Gatsby - Motto: „Să nu uitaţi că eu am primit mai multe de la alcool, decât a primit alcoolul de la mine.” (Winston Churchill)
• Tangoul legii tăcerii (Omerta) : Motto: Când am citit despre lucrurile rele cauzate de băutură, m-am lăsat de citit. (Henry Youngman)
• Tangoul vârstelor - Motto: A avea conştiinţa curată înseamnă a avea memorie proastă (FGC)

 * Filozofie glumeaţă de cafenea

Tangoul chemării

Hai!..Vino să te mângâi,/ Aşa cum nimeni în această lume/ N-a reuşit s-o facă spre-a-ţi cere să rămâi!/ Şi.. de va fi să-ţi placă,/ O! de va fi să-ţi placă/ Să nu-mi promiţi nimic,/ Să nu cumva să-ţi treacă,/ Aşa cum e propune-ţi să se petreacă totul/ Pe margini de dorinţi:/ Acolo nu încape decât ceea ce simţi!// Hai!..Vino mai aproape! Să simt înfiorarea/ Ce s-o-ntâmpla să-i scape sărutului dintâi!/ Să îţi adulmec visul,/ Eliberat de-aroma dorinţei regăsite/ Sub freamătul speranţei pe cale-a se forma.// Hai!..Vino şi încearcă/ Să nu omori surâsul/ Ce-a aruncat mânuşa tenebrelor tristeţii,/ Căci risipind momentul ce ţi-a-ncercat destinul/ Se cheamă că-i aproape...sfârşitul tinereţii!// Te chem din nou: Hai...Vino!/ Hai vino în speranţa că n-o avea timp viaţa/ Să ne izbească-n plin/ Pentru c-atunci....chemarea va fi doar un suspin.../