BUFNIŢELE
Merg la Runcu
doar în week-end-uri. În restul săptămânii, pe moşia noastră e linişte şi pace,
ea devenind o oază de linişte şi refugiu pentru păsările din pădurea care ne
înconjoară. Când ne arătăm, le speriem şi pleacă.
- Ce-i cu
intruşii ăştia?!, le-am auzit, nu o singură dată.
De câteva ori,
am găsit acolo, în salcia pletoasă sau în nucul de lângă lac, patru sau cinci
bufniţe. Două din ele erau, cu siguranţă, părinţii, că erau mai mari, celelalte
erau puii, mărişori şi învăţaţi să zboare. Cuiburile lor erau, probabil, în
pădure, vânaseră în sat, pe timpul nopţii şi se hotărâseră să rămână, peste zi,
în această curte „pustie”. Curios: n-au zburat la apariţia noastră!
- Nu ne văd.
Au vederea foarte slabă, mi-a spus Ana
De auzit însă
ne auzeau şi încă foarte bine, pentru că, de câte ori vorbeam în apropiere sau
făceam cel mai mic zgomot, întorceau capul în direcţia noastră şi ciuleau
urechile – două moţuri, situate deasupra capului, care seamănă a urechi - şi ne
ţinteau cu doi ochi mari şi rotunzi, care le ocupau jumătate din faţă.
- Aduc numai
necazuri. Goniţi-le!, mi-a spus, peste gard, ţaţa Ioana, pe când mai trăia.
N-am
ascultat-o. Auzisem şi eu că dacă îţi cântă bufniţa pe casă, îţi moare cineva!
„Superstiţii”, mi-am zis. Ştiam însă, de la Ana, că noaptea vânează şoareci,
şobolani şi cârtiţe. Ori animale de astea aveam destule şi ne cam deranjau.
Ajuns acasă
m-am documentat cu privire la aceste păsări. Iată ce spun despre ele chinezii:
Bufnita este un simbol al înţelepciunii, cunoaşterii si
ajută la dispersarea ignorantei. Ea are darul de a crea o energie a averii,
atrăgând după sine un sentiment de siguranţă si confort interior.
Am mai aflat că, conform legendelor antichităţii, ouăle de bufniţă, asigură
o viaţă lungă şi o tinereţe durabilă.
Or fi şi astea tot superstiţii, dar în ele cred, pentru
că aşa sunt eu: aleg totdeauna partea plină a paharului. Prin urmare, mi-am
zis, dacă nu le alung, am toate şansele
să devin mai înţelept şi mai bogat, iar dacă îşi fac cumva şi cuib pe moşia mea
şi am să le fur unul sau două ouă ca să le mănânc (nu ştiu dacă sub formă de
ochiuri sau omletă?), o să rămân mereu tânăr şi o să trăiesc cât Matusalem. Au fost
motive în plus, ca atunci când au apărut pentru a doua oară, să le spun:
- Sunteţi,
oricând, bine venite!
În una din
dăţi, m-am aşezat pe un scaun sub nuc, m-am străduit să nu fac zgomot şi le-am
studiat îndelung. Majoritatea timpului au moţăit pe câte o creangă, cu ochii
închişi. Dacă făceam cel mai mic zgomot, îi deschideau, se săltau pe picioare
şi începeau să-şi mişte capul , într-o parte şi alta, în sus şi în jos, aşa cum
am văzut, în filme, că fac mangustele de santinelă. La un moment dat, una din
ele, tatăl sau mama, a deschis ochii,
s-a ridicat în picioare şi-a desfăcut aripile şi s-a întins aşa cum facem şi
noi, dimineaţa, când ne-am săturat de somn. N-am auzit dacă i-or fi trosnit şi
oasele, aşa cum mi se întâmplă mie! Apoi, după ce vreo cinci minute şi-a tot rotit
capul, în stânga şi dreapta, şi-a luat
zborul şi a aterizat pe marginea lacului. Se vedea că vrea să bea apă, dar nu
îndrăznea s-o facă. Au trecut vreo zece minute de prospecţiuni continui, până când
a îndrăznit să-şi bage ciocul în apă şi încă pe atâta, până şi-a făcut, în
etape, plinul, după care şi-a luat locul lângă ceilalţi membrii ai familiei. Sunt ale naibii de vigilente! Am
plecat de acolo şi le-am lăsat să-şi continue somnul, gândindu-mă că, în
noaptea ce va urma, vor avea de lucru.
Un personaj
din filmul serial Twin Peaks a pus în circulaţie replica devenită aforism: „Bufniţele nu sunt ce par a fi”. L-am
întâlnit ţinând locul a numeroase titluri de articole în care se încearcă să se
demonstreze că, în multe situaţii, adevărul este altul, nu cel care "pare a fi".
Eu, care nu-mi mai amintesc în ce context a făcut această observaţie personajul
din film, m-am străduit să înţeleg, ce par să fie bufniţele şi nu sunt în
realitate? Cred că prin înfăţişarea şi atitudinea lor gânditoare, atunci când
nu le deranjează nimeni, par a fi nişte călugăriţe sobre sau nişte babe
cucernice. Ei bine, mai sunt şi altceva. Dacă căutaţi pe Internet o să aflaţi
titluri de genul: „Bufniţa care râde cu ciocul până la urechi”; „Bufniţa
vorbitoare”; „Bufniţa iubăreaţă”; „Bufniţa fericită” etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu