10. Evreii din Ungaria
Înainte de Primul Război Mondial, o cincime
din ţară era proprietate evreiască, iar o parte importantă a marilor complexe
moşiereşti era administrată de arendaşi evrei. Burghezia financiară era
formată, în primul rând, din evrei, care la sfârşitul secolului, ocupau 55 la
sută dintre posturile de conducere la bănci, la bursă şi în uniunea
industriaşilor (pag. 335).
Evrei se
stabiliseră mai ales în oraşe. Numărul lor, la 1910, reprezenta 12,4 la sută
din populaţia urbană, iar la Budapesta atingea 23 la sută, cu toată asimilarea
lor, nu forţată, ci benevolă, ba chiar
entuziastă….ei erau topiţi după Ungaria,
precizează Paul Lendvai (pag.339). Din numărul lor total de 911.000, 705.000
declarau maghiara ca limbă maternă. După 1867, foarte mulţi evrei s-au
declarat maghiari de credinţă mozaică. În 1895, religia mozaică a fost
inclusă de statul maghiar în categoria religiilor „recepte”, ceea ca nu s-a
întâmplat niciodată cu religia ortodoxă a românilor şi a o parte din populaţia
slavă din monarhie.
Numărul
evreilor creştea rapid atât ca urmare a unei natalităţi mari, cât şi a unor
măsuri de higienă mai bune decât la restul populaţiei. În acelaşi timp, ei erau
mai instruiţi decât restul populaţiei. La 1910, în timp ce procentul ştiutorilor
de carte din Ungaria era de 72 la sută, a evreilor era de 90 la sută. Ei aveau la şcolile comerciale superioare
peste 50 la sută, iar la liceele reale şi la gimnazii peste 23 la sută dintre
elevi. Înaintea Primului Război Mondial, ponderea studenţilor evrei la medicină
era de 46 la sută, la jurişti 27 la sută, la şcolile superioare tehnice de
peste 33 la sută.(pag.343). Nu
este deci de mirare numărul mare de evrei care au deţinut poziţii cheie în
economia şi cultura maghiară şi pe care autorul îi enumără în cartea sa. Mulţi
dintre ei s-au maghiarizat şi îşi ascundeau etnia în spatele unor nume
maghiarizate şie ele, la fel cu s-a întâmplat şi cu mulţi evrei din România.
Evrei
asimilaţi s-au străduit să devină buni maghiari. Printre evrei, naţionalismul maghiar s-a răspândit ca expresie a
gratitudinii (pag.344). Un număr de 346 de familii evreieşti convertite au
primit titluri nobiliare. Cu toate astea, maghiarii
buni din punct de vedere rasial i-au detestat totdeauna pe evrei, iar aceştia
meritau să fie detestaţi, susţine istoricul literar Gyula Farkas.
În ţinuturile mărginaşe ale Ungariei (din
care făcea parte şi Sălajul n.n.), în
cuprinsul cărora naţionalităţile formau majoritatea covârşitoare, ungurii evrei
funcţionau ca să zicem aş, ca „emisari” ai culturii ungare. În satele româneşti
sau slovace, prăvăliaşii sau medicii evrei erau adesea singurele persoane care
vorbeau ungureşte (pag.346).
Evreii unguri şi-au dovedit fidelitatea şi
în Primul Război Mondial. În jur de 10.000 au căzut pe front (pag. 348). Cu
toate astea, ei au fost consideraţi vinovaţi pentru urmările lui:
Bolşevicii evrei conduşi de Béla Kun figurau
ca principalii vinovaţi pentru politica greşită. „Agenţii evrei ai
bolşevismului mondial”, intelectualii evrei distrugători ai tuturor valorilor
naţionale şi creştine şi milionarii de piaţă neagră evrei, care au profitat de
nenorocirea naţiunii şi a soldaţilor de pe front, ar fi aruncat Ungaria în
ghearele mizeriei. Pe scurt, evreii şi numai evreii trebuiau - în această concepţie – să răspundă pentru
Trianon şi tragedia ungară (pag.388). În
următorii 25 de ani, între evreime comunism şi „teroare roşie” s-a pus
definitiv semnul egalităţii (pag.389). Evreul
nu mai era acum numai cel blestemat de Dumnezeu, cămătarul, speculantul, ci
duşmanul de moarte al naţiunii maghiare pur şi simplu (pag. 390).
La câteva luni după alegerea lui Horthy
(1 martie 1920 n.n.), premierul său de
atunci, contele Pál Teleky, un antisemit convins, dar „moderat”, a depus în
Parlamentul de la Budapesta prima lege antisemită din Europa de după Primul
Război Mondial. Această lege a lui „numerus clausus” ….limita la o cotă de şase
la sută admiterea studenţilor evrei în universităţi.
În ciuda antisemitismului oficial, burghezia
industrială şi financiară evreiască şi-a păstrat poziţia de putere tot aşa
cum şi-au păstrat-o şi moşierii cei mari şi cei de „o mie de
iugăre” (pag. 398).
După
„reîntregirea” parţială a teritoriilor Ungariei cu ajutorul germanilor, în 1941
numărul evreilor era cu 80% mai mare, o consecinţă tragică pentru evrei, ei
fiind mai expuşi în Ungaria decât în ţările din care proveneau, asta datorită
faptului că legislaţia maghiară a
întrecut în duritate chiar legile de la Nürnberg. Toţi cei care aveau cel puţin
doi bunici de origine iudaică erau consideraţi evrei (pag.423). Istoricul István Bibó (1911-1979) spunea că legile referitoare la evrei „au marcat
decăderea morală a societăţii ungare”. Organizaţia fasciată maghiară a
„Crucilor cu săgeţi” a fost una profund antisemită.
Un număr de
25.000 de evrei, duşi la muncă obligatorie pe frontul rusesc, sărăcăcios îmbrăcaţi, prost hrăniţi şi
adesea omorâţi în chinuri de ofiţeri barbari, sau mai întors 6000 până la
7000 (pag.429). În afară dea asta, armata
ungară a provocat o baie de sânge în Voivodina, în oraşul Novi Sad şi
împrejurimi, la începutul lui 1942, printre civilii sârbi şi evreii ne înarmaţi.
Bilanţul: peste 4000 de morţi, dintre care 1250 de evrei ( pag.430)
După ocuparea
Ungariei de către nemţi ( 19 martie 1944), au fost deportaţi la Auschwitz un număr
de 437.402 evrei , iar în timpul domniei lui Szálasi au fost ucişi la Budapesta
în jur de 50.000 de evrei. Până la sfârşitul războiului, numărul total al
victimelor evreieşti din Ungaria se cifrează la 564.000 (pag. 435).
Sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu