Nicolae Manolescu în
Adevărul
• Mi s-a părut greu de explicat şi acentul aproape exclusiv pus de Herta Müller pe caracterul explicit politic al operei literare, ca şi cum ea ar fi prin natură document sau mărturie, şi nu o ficţiune netendenţioasă, rostindu-şi adevărul propriu, fără propagandă adevărului oficial sau popular.
• Doamne şi cu ce plăcere o ascultasem, cu câteva minute înainte, citind pagini din cel mai recent roman al ei! (
Leagănul respiraţiei n.n) Ce prozatoare extraordinară, subtilă, precisă, mi-am spus la sfârşit, mâhnit până în adâncul sufletului, (că) poate să coabiteze, iată, cu un om incapabil de cea mai măruntă nuanţă sau fineţe în judecarea confraţilor, bucuros să-i beştelească spre deliciul galeriei, care n-are ea nevoie de eroi, ci de laşi, singurii în stare să-i reconforteze, prin comparaţie, moralul. Dacă nu cumva, cum sunt înclinat să cred, omul cu pricina nu era decât un rol bine pus la punct, menit să captiveze publicul.
Florin Iaru în
Adevărul
• Pe mine mă interesează tirajul scriitoarei (Herta Müller n.n.), înainte (de decernarea premiului Nobel n.n.) şi după. De unde până în 2009, cu greu se puteau număra câteva sute de exemplare vândute cunoscătorilor, brusc, odată cu încoronarea, a venit şi succesul de casă.
• În cazul Hertei, nimeni nu se mai referă la valoarea cărţilor ei (adică propria lectură, propria plăcere). Decizia academică a stabilit despre ce nu e voie să vorbim. Iar discuţia se poartă numai în termeni de morală, etnie, adică de parametri total străini literaturii.
• Dar lucrul cel mai extraordinar a fost valul de entuziasm la aflarea veştii (decernarea premiului Nobel lui Mario vargas Llosa n.n.). Toţi entuziaştii sunt cititorii lui înfocaţi deşi Mario Vargas Llosa nu e român.
• Dar, cum spunea un jurnalist de la
Caţavencu, în sfârşit s-a dat Nobelul pentru literatură, nu numai pentru corectitudine.
• E bine când valoarea precede premiile şi nu viceversa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu