TENTAŢIA IMPOSIBILULUI (2)

În ce constă măiestria de romancier a lui Victor Hugo?

• În primul rând, graţie stăpânirii cuvântului, verbului impetuos, mlădios, ritmat, multicolor, sculptural, este de părere Llosa.

• În al doilea rând, scriitorul stăpâneşte în mod desăvârşit trucurile (tehnicile) care fac romanul atractiv. Să le luăm pe rând, în ordinea în care au fost enumerate de Llosa:

1. Romanul este plin de fapte neprevăzute şi de coincidenţe uluitoare, care, relatate de altcineva, ar putea părea neverosimile, dar iscusinţa de romancier a lui Hugo le face pe deplin credibile. El are şi o explicaţie pentru ele: iscusinţa uluitoare a hazardului. Noi ştim însă, că acest hazard se numeşte Victor Hugo, şi că totul se datorează imaginaţiei şi fanteziei lui.

2. Scriitorul creează în carte numeroase cratere, care sunt timpi vii de maximă intensitate a trăirilor, pasaje din carte în care viaţa se intensifică la maximum, energia care ţâşneşte din ele proiectându-se spre întâmplările viitoare şi anterioare. Llosa identifică în romanul lui Hugo următoarele cratere: Capcana de la masure Gorbeau, Baricada de la Chanvrerie, Canalele subterane ale Parisului.

3. Victor Hugo reuşeşte să creeze, în romanul lui, personaje memorabile. După el, fiinţele omeneşti se împart în luminoase şi tenebroase. Din prima categorie fac parte personajele lui Monseniorul Bienvenu Myiriel, căruia Llosa îi spune Sfântul, Jean Valjean, căruia Llosa îi spune Dreptul şi Gavroche sau Îngerul cu faţa murdară, cum îi zice Llosa. Din cea de a doua categorie fac parte soţii Thérnardier.

Este evident că există şi alte categorii în care pot fi împărţite fiinţele umane, respectiv personajele din Mizerabilii, cea mai cuprinzătoare dintre ele fiind cea a fiinţelor comune. În această categorie, Llosa îl încadrează pe Marius. Exista şi categoria personajelor colective, pe care Victor Hugo le zugrăveşte cu mare măiestrie. Sunt şi oameni cărora este greu să le defineşti categoria din care fac parte . Un astfel de om este Javert, numit de Llosa, Fanaticul.

Llosa ne surprinde şi cu următoarea constatare: în nici un alt roman casitatea nu este atât de semnificativă la personajele centrale ca în „Mizerabilii”, unde Jean Valjean, Javert şi liderul baricadei, Enjolras, apar ca fiinţe asexuate şi dezinteresate de femei. Chiar şi personajele care trăiesc o iubire intensă, Marius şi Cosette, par vaccinate împotriva sexului…El ne mai spune că şi Victor Hugo a fost virgin până la căsătorie, dar, conform mărturiei lui Madame Juana Richard Lesclide, una din biografele lui Hugo, în chiar noaptea nunţii sale cu Adéle Foucher, tânărul poet a început să recupereze timpul pierdut, făcând de nouă ori amor cu propria lui soţie!

4. Autorul Mizerabililor îşi alge minuţios adjectivele pentru a caracteriza atmosfera romanului, numele şi poreclele personajelor.

5.  Iată ce ne spune Llosa despre Naratorul şi creaturile lui:

- caută mereu impactul emoţional. Gesturile ample, frazele de efect în finalul discursurilor, asemenea oratorilor care vor să smulgă aplauze şi apoi, monologurile care sfârşesc prin a eclipsa interlocutorii şi a lăsa în scenă doar actorul şi discursul lui;

- violenţa stă mereu în pândă la reprezentaţie;

- în spatele multor iniţiative şi comportamente se află căutarea unui efect cu ajutorul gesturilor şi ale unor manifestări ieşite din comun;

6. Victor Hugo alege cu pricepere decorul şi atmosfera în care-şi plasează acţiunea, şi pune evenimentele, totdeauna, în lumina cea mai potrivită

7. Scriitorul ia poziţie faţă de racilele societăţii şi îşi expune punctul de vedere în problemele mari care-i frământă pe contemporanii săi şi nu numai pe ei.

                                                                        Victor Hugo