TENTAŢIA IMPOSIBILULUI (3)

Şi cel mai mare din toate romanele şi-a găsit detractori şi critici înverşunaţi. Nu-i de mirare atunci, că nişte biete cărţi ca ale mele au trezit şi ele înverşunarea cuiva. Baudelaire califică Mizerabilii ca fiind o carte imundă şi ineptă(!!) Despre scriitorul Barbey D’Aurevilly, contemporan cu Victor Hugo, se spune că i-a adus scriitorului critici feroce. Din păcate n-am putut afla în ce au constat ele. Am aflat însă, de la Marios Vargas Llosa, în ce au constat criticile aduse romanului lui Hugo de către scriitorul Alphonse de Lamartine, contemporan şi el cu Hugo şi mai în vârstă decât acesta.

Într-un studiu amplu, Lamartine încearcă, nici mai mult nici mai puţin, să desfiinţeze romanul lui Hugo. Iată caracterizările şi invectivele la care recurge el, la adresa Mizerabililor:

• Omul contra Societăţii, acesta este adevăratul titlu al cărţii, o carte funestă, pentru că prezentând omul-individ ca pe o fiinţă perfectă, face din societatea umană, formată din oameni şi pentru oameni, o sinteză a tuturor inechităţilor omeneşti.

• Este o utopie.

• Face o critică excesivă, radicală şi uneori nedreaptă la adresa societăţii, fapt care poate determina fiinţa umană să urască exact ceea ce o salvează, anume ordinea socială, şi să delireze în faţa a ceea ce este pierzania sa, visul social al idealului nedefinit.

• Personajele lui nu sunt mizerabili ci culpabili şi leneşi.

• Romanul este o epopee a canaliei, o capodoperă a imposibilităţii.

• Este matematică abstractă.

• Referitor la faptul că Victor Hugo scrie, în clar, cuvântul "merde"(căcat n.n,) îl revoltă la culme pe Lamartine: Naratorul o ia razna până a confunda josnicul cu sublimul, spune el. Acest cuvânt adulează trivialitatea unei mulţimi zgâlţâite de furie, care, incapabilă să găsească un cuvânt, aruncă excrementul pe chipul destinului; aceasta este o demaogie gramaticală care, îndârjită asupra a tot ce i se năzare, smulge soldatului şi poporului o caracteristică nemuritoare, pentru a o înlocui cu …o bestialitate.

Bietul Lamartine! Dacă ar citi cărţile care abundă de trivialităţi ale unor contemporani de-ai noştri, ar face, cu siguranţă, un atac de apoplexie.

• Romanul este periculos pentru popor din cauza excesului de ideal.

• Lui Lamartine îi e frică că asemenea ficţiuni ca romanul Mizerabilii ar putea da maselor tentaţia imposibilului.

Iată concluzia lui Mario Vargas Llosa : Lamartine, fără so ştie, şi voind mai degrabă să discrediteze romanul lui Victor Hugo, a adus un superb omagiu „Mizerabililor”. Aceasta este soarta tuturor criticilor care se dovedesc nefondate.

                                                               Sfârşit

                                    

                    Afişul filmului Mizerabilii cu Gerard Depardieu în rolul lui Jean Valjean