Parcul Naţional
Parcul Naţional este parcul meu, în sensul că este cel mai aproape de mine şi mă plimb în el în fiecare zi. Deşi locuiam în provincie, l-am vizitat prima oară chiar la inaugurare, în 1953, cu prilejul Festifalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, care a avut loc în Bucureşti. Atunci am văzut prima oară şi Bucureştiul şi mi-a făcut o impresie grozavă, găsindu-l în haină de sărbătoare. Am fost la festival, în calitate de simplu participant, cu banii economisiţi din bursă, locuind la o rudă, în vechiul cartier 23 August, nu foarte departe de parc. Am reuşit să văd, pe blat, două spectacole: finala campionatului de fotbal între România şi Ungaria, câşigat cu 1:0 de Ungaria, pe stadion, şi o paradă a costumelor naţionale, la teatrul de vară. În prezent, stadionul este în reconstrucţie.
Pe malul lacului. Temperatura mare de afară ne-a permis să ne plimbăm cu haina în mână.
Pescarii. Lacul a fost concesionat unui particular. Acesta l-a populat cu peşte. O zi de pescuit costă 7o lei.
La fiecare plimbare, văd multe mame cu copii mici. O dovadă că politica demografică a guvernului (doi ani de concediu de maternitate) a dat roade.
Loc de joacă pentru copii.
Şoani. Face parte din inventarul viu al parcului.
Fitness în aer liber
3 comentarii:
TRIST
TRIST ...cuvintul in sine este plin de continut
Ce este trist?
Trimiteți un comentariu