UN INGINER ÎN CĂUTARE DE COMORI*

Ştiu bine că inginerii se ocupă, de obicei, de realizările tehnice contemporane, fiind mai puţin dispuşi să caute comori antice sau folclorice - mai ales când acestea sunt mai greu de găsit.

Dar acţiunea celor trei romane, tipărite în succesiune, de domnul Artemiu Vanca, dovedeşte interesul deosebit acordat de autor literaturii, manifestând un talent real şi o vocaţie educativă apreciabilă, mai ales pentru copii şi tineret. Alături de comorile dacice, căutate de personajele sale, în perioada trecerii de la copilărie la adolescenţă, ne prezintă şi comori de suflet: dragostea pentru meleagurile natale, respectul faţă de trecutul istoric, harul povestirii convingătoare, descrierea unui ţinut geografic plin de farmec.

Autorul şi-a format o îndemnare de scriitor prin redactarea Anuarului Asociaţiei " Fiii satului Bănişor" - având prilejul se culeagă multe informaţii istorice despre localitatea natală, denumită în carte Valea Banului, precum şi despre oraşele din apropiere, Şimleu Silvaniei şi Zalău. Astfel a aflat despre comorile dacice, ascunse de localnici, înainte de cucerirea lor de către romani, pentru a le păstra pentru urmaşi, comori de mulţi căutate, dar negăsite, prilej ca naratorul să transfere această acţiune din real în fantastic.

Naraţiunea celor trei volume ni-i prezintă pe Cornel, Ştefan, Mihai şi Andrei, copii silitori şi curioşi, porniţi pe urmele presupusei comori, împletind realul unor întâmplări din viaţa satului, cu un fantastic sugerat de:  Duhul Comorii, Fata Pădurii, Vârtejul Pământului şi altele. Observăm că unele elemente folclorice sunt " prelucrate inginereşte", prin simboluri sugestive, dar cartea nu-şi pierde din farmec nici în acest caz şi nici atunci când autorul revine asupra unor momente din viaţa socială, în perioada 1947-1950,  deoarece accentul principal este îndreptat asupra faptelor copiilor. Ei caută comorile dacilor îngropate în Dealul Magiarului şi în tunelul de legătură între cele două cetăţi ale familiei Bathori, din Şimleu. Spiritul de aventură şi contactul cu alte persoane, mai în vârstă, cum ar fi: Bunicul, Bunica, Domnişoara şi alţii, îi ajută pe copii să se maturizeze, devenind apoi elevi de liceu, cu mai mult discernământ şi cu dorinţa de-a reveni din lumea fantastică în cea reală, singurele comori acceptate fiind munca şi împlinirea lor.

În relatarea acţiunii, întâlnim unele elemente de limbaj şi geografice, specifice zonei, subliniindu-se prietenia şi înţelegerea dintre oamenii simpli de diferite naţionalităţi, evidenţiindu-se atitudinea moralizatoare a autorului.

Domnul Artemiu Vanca este un narator atras de fantastic, dar într-un mod echilibrat şi de bun simţ; nimic exagerat, nimic prea îndepărtat de firescul vieţii; trei volume de suflet, cu acţiuni în continuare, dar care pot fi lecturate şi independent, parcurgându-le cu plăcere şi  pe care vi le recomand cu toată sinceritatea.

În final, remarc faptul că unii autori, care nu sunt filologi, pătrund uneori cu succes în lumea  scriitorilor, conduşi de bunul lor gust şi de dorinţa de a se exprima artistic, reuşind, adesea, cu succes.  De aceea, salut sosirea în mijlocul nostru al talentatului scriitor - inginer Artemiu Vanca – şi îi urez succes pe mai departe.

                                                                       Prof. Ion C. Ştefan

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

 

**Articol publicat în  REFLECTOR ARGESEAN  NR.247/21 ianuarie – 13 martie 2012