FĂRĂ BASTON PRIN PARCURILE BUCUREŞTENE (2)

2. PARCUL NAŢIONAL

 

Parcul Naţional, din apropierea Barierii Vergului, este cel mai aproape de casa mea, aşa că nu e de mirare că acolo îmi fac majoritatea plimbărilor. De el mă legă şi câteva amintiri vechi.

La o întâlnire a cititorilor romanului „Un om între oameni” cu scriitorul Camil Petrescu, în anul 1955, la Uzinele 23 August din Bucureşti, la care am participat şi eu, am  aflat că pe vremea lui Nicolae Bălcescu, eroul cărţii lui, la est de Bariera Vergului  se aflau grădini de legume, vii şi livezi de pomi fructiferi.

Din cartea lui Gheorghe Parusi „Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti”, apărută în 2009, am aflat că pe locul unde se află azi Parcul Naţional, se aflau, înainte de 1953, Gropile Vergului,  un maidan mare, cu două bălţi, în care se scălda când era copil.

Cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti, din anul 1953, s-a inaugurat Parcul 23 August, care după 1989 a devenit Parcul Naţional. În anul acela eram elev la o şcoală tehnică din Cluj şi, în preajma deschiderii festivalului, făceam practică la Fabrica de Scule Râşnov de lângă Braşov. Cu banii din bursă şi cu cei câştigaţi lucrând în timpul practicii, am venit la Bucureşti să văd festivalul. Era prima mea venire în capitală. Bucureştiul, în haină de sărbătoare, mi-a făcut o impresie extraordinară! Cu acea ocazie am asistat, la Teatrul de Vară din parcul abia inaugurat, la o paradă a costumelor naţionale a participanţilor la festival şi am văzut meciul România-Ungaria pe Stadionul 23 August, de 80.000 de locuri, inaugurat cu acelaşi prilej. Ne având invitaţii, atât la teatru cât şi pe stadion am intrat pe blat, folosindu-mă de nişte şmecherii învăţate la Cluj.

Iată cum arăta parcul atunci:

Între 1954 şi 1956, am jucat volei la echipa „Metalul Bucureşti” din campionatul orăşenesc. Făceam antrenamente pe terenurile de volei din Complexul Sportiv 23 August şi locuiam în apropierea stadionului, în fostul cămin de burlaci al Uzinelor 23 August, azi Spitalul Judeţean Ilfov.

Între 1958 şi 1989, parcul a fost completat  cu un patinoar acoperit, cu o sală de atletism şi cu restaurantul Riviera, pe malul lacului.  După 1989, s-au amenajat locuri de joacă pentru copii, un teren de fitness, mese pentru ping-pong, un chioşc pentru pensionari, Casa Fotbalului, iar stadionul 23August a fost demolat şi în locul lui a fost construită Naţional Arena, cu 55.000 locuri. Spaţiul din jurul arenei a fost îngrădit şi interzis plimbăreţilor.

 

Naţional Arena văzută de pe Maior Coravu

 

În spaţiul de dincolo de Alea Belvedere, între gard şi Naţional Arena, unde acum e un teren de fotbal neîngrijit şi mult spaţiu liber, aşa cum se vede în poza de mai jos, Consiliul Municipiului Bucureşti intenţionează să construiască o sală polivalentă cu 16.000 de locuri. Doamne dă să reuşească! Are mare nevoie de ea atât Bucureştiul cât şi România.