2.8 Observaţii critice, comentarii (continuare)
2.8.2 Ion Argireanu (Australia)
Am terminat de citit cartea si asa cum m-ai rugat, iata care sunt comentariile mele:
Prima remarca este ca ceea ce ai produs este remarcabil. Este remarcabil prin aceea ca fara a fi un scriitor de profesie, ai reusit sa redai o intamplare dintr-un loc mai deosebit, cu multa istetime si detaliu. Am admirat actiunea si citind textul am avut usoara impresie ca este cumva asternut si cu imagini din propria ta autobiografie. Cartea este prezentata foarte atragator si este o placere sa o pui alaturi de alte carti in biblioteca.
La sectorul de critica tin sa mentionez ca mi s-a parut ca limbajul folosit de copii era putin cam avansat tinand cont de varsta lor si de locul unde se petrece actiunea. Fara indoiala ca asta nu este ceva important dar cred ca e bine sa stii ce am gandit.
Asa cum am scris in unul din mesajele trimise prin Internet, ma bucura sa stiu ca unul din colegii mei nu s-a distins numai ca inginer, ci si ca scriitor.
A.V.: Este important. În mod voit, eroii mei sunt mai emancipaţi decât alţi copii deaceeaşi vârstă, altfel n-ar fi fost înstare de isprăvile pe care le-am pus în cârca lor.
2.8.3 Bogdan Ilieş (Cluj)
Am terminat de citit cartea. Va multumesc inca o data pentru ocazia de a descoperi aceasta frumoasa poveste. Sigur, in urma citirii se nasc mai multe intrebari. Cea mai importanta este:Cat din aceasta poveste este adevar si cat fictiune? Chiar a fost ingropata pe undeva prin preajma o astfel de comoara?
Tare mi-ar place sa imi dati mai multe detalii...parca simt ca subiectul nu e inchis, dar poate e doar o parere.
Cand ne vom intalni la Cluj, poate imi veti spune mai multe.
A fost o ocazie minunata sa imi amintesc de copilarie, de satul bunicilor, de vremurile comunismului (eu fiind printre ultimele generatii de pionieri)....
Multumesc
Cu stima,
Bogdan Ilies
V.A.: Desigur, subiectul nu este închis. Povestea comorii se prelungeşte în cartea “Secretul comorii”.
2.8.4 Cornel Calvocorescu (Satu Mare)
Am terminat de citit "Comoara" şi mi-a plăcut nu numai stilul, dar mai ales felul cum ai introdus materialul istoric şi autobiografic (am verificat la Rodica). Ca orice profesor (sau aproape) nu pot să nu fac o remarcă: DDT-ul nu cred că era de actualitate la noi în anii aceia. Vezi ce rău sunt? Dar s-ar putea să mă înşel şi în acest caz îmi cer scuze. Este numai o dovadă că am citit cu mare (prea mare atenţie), semn că m-a interesat.
V.A:.DDT (insecticid) exista în anul 1948. Îi simt şi acum mirosul!
2.8.5 Maria (12ani)
Draga Domnule Vanca,
Sunt Ana- Maria Dumitru nepoata domnului Dumitru Constantin. Bunicul meu mi-a dat cartea scrisa de dumneavoastra ca sa o citesc. Prima data am crezut ca nu este fictiune, dar cand am citit la ,, cuvant inainte'', am vazut ca nu descrie copilaria dumneavoastra ci a unor copii imaginati de dumneavoastra . Deocamdata am citit numai 3 capitole, dar din aceste trei capitole m-a imperesionat cel mai mult capitolul doi ,, De vorba cu bunicul'', deoarece am aflat o multime de cuvinte noi , ca de exemplu: comitat= judet si penticostar=carte de slujbe care se tin intre Paste si prima zi de dupa Rusalii.
De curiozitate, dupa ce am terminat capitolul al treilea, am tras cu ochii putin si la ultima pagina. Am observat ca se termina cu sfarsit tragic, deoarece Cornel, Mihai si Andrei au plecat la liceu , iar Stefan a ramas acasa. Am mai vazut ca va urma o alta carte si de aceea va rog sa mi-o daruiti si mie. Deabea astept sa citesc si urmatoarele ,,pagini de aur'' (asa le consider eu), si sa intru din nou in minunata lume a ,,cuvintelor vechi''. Eu va multumesc mult ca ati scris aceeasta carte si va urez sa aveti mult succes la urmatoarea carte.
La revedere!
Cu drag,Maria
2.02. 2009
V.A. Mi-au făcut mare plăcere rândurile Mariei. I-am răspuns – din păcate n-am păstrat scrisoarea – şi am asigurat-o că voi avea grijă de Ştefan, în următoarea carte, pe care o să i-o dau, neapărat.
2.8.6 Mihnea (nepotul meu de12 ani)
Această carte, “Comoara din dealul Magiarului”, m-a impresionat foarte mult, nu doar pentru ca a fost scrisă de dragul meu BUNIC (Artemiu Iosif Vanca (Şeful)). Intr-adevăr, în aventura din carte, îsi ia rolul unui adevărat sef! M-a impresionat si m-a făcut sa-l admir mai mult pentru cea ce a demonstrat prin faptele sale.
Cartea lui are de toate: drama, fericire si, nu in ultimul rând, dragoste.
As dori sa îl felicit încă odată pe bunicul meu, un scriitor înrăit, pentru merite deosebite.
Cu drag, nepotul său iubit,
VANCA MIHNEA
V.A. Ce m-a impresionat cel mai mult este faptul că, ulterior, Mihnea şi prietenii lui şi-au luat poreclele eroilor cărţii mele.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu