EPISODUL 29. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

2.8 Observaţii critice (continuare)
2.8 Radu Mihalcea (SUA)

Cartea ta mi-a fost un bun insotitor in timpul multelor ore de zbor spre casa...Mi-a placut: o carte alerta, scrisa intr-un ritm viu, care patrunde cu delicatete in lumea virstei copilariei si extrage de acolo atmosfera unica, tipica Vaii Banului. Actiunea este tratata graduat, tensiunea creste spre sfirsit, aproape esti tentat sa sari la ultima pagina ca sa vezi, totusi, cum se sfirseste...Foarte placuta carte!

Ti-ai exprimat dorinta sa-mi spun impresiile...Ti-o satisfac si pe asta:

- au scapat citeva erori de ortografie: virgule puse sau nepuse, punct pus prea departe de cuvintulfinal al frazei si alte nimicuri de acest gen. Din experienta, stiu ca aceste scapari nu pot fi inlaturate de autor: acesta este atit de prins de cuprins, de desfasurarea actiunii, incit...nu le mai vede. Poate ca Ani ar trebui sa faca o corectura finala?;

- de citeva ori - vezi de ex. cap. 1 prima fraza - incepi o propozitie la prezent si continui cu urmatoarea la imperfect. Pg. 100, r 1: incepi cu perfectul compus, continui cu imperfectul;

- experienta ta specifica de viata se manifesta de citeva ori.... dupa mine, in mod iutil pentru continutul cartii:

a) In Cuvint Inaite te referi la regimul comunist, cu toate ca acesta nu mai apare in nici-un fel mai departe.

b) La pg 25, ultimul paragraf: explicatia cu stapinirea maghiara nu aduce nimic la actiunea cartii. Revenirea la pg. 205 iarasi nu contribuie la clarificarea actiunii.

Te cred ca esti un om cu frica lui Dumnezeu...dar intr-o carte adresata mai ales copiilor as evita sa introduc spiritism (pg 204), iar succesul gasirii unei vine de apa subterana cu ajutorul unei nuiele ar trebui explicata mai atent: este un fapt real, bazat pe propietati fizice...Sa nu apara ca o minune in ochii copiilor...

Cateva din expicatii sunt poate de prisos. Exemplu:

- la pagina 92, al 8-lea rind de jos, explici in paranteza ce sunt hiriboancele...Pentru cititorul de astazi...nu este util sa stie asta. La fel as pune sub semnul intrebarii si denumirile latine ale plantelor: folosirea lor arata ca autorul s-a documentat...dar pe cine intereseaza denumirea latina?

Urmează câteva observaţii punctuale legate de folosirea unor cuvinte şi expresii care, considera R.M., nu circulau, în 1947, în aria în care se petrece acţiunea. Îmi atrage atenţia că unele precizări, privind semnificaţia unor cuvinte din vocabularul local, ar fi trebuit să le cobor la subsolul paginii. El continuă cu:

Propunerile astea sunt minore, nu influenteaza valoarea cartii, deci ce am spus eu mai sus.

Este o carte care intretine vie atentia copiilor ...pina la sfirsit. Perfect, asta ai vrut tu. Eu as mai pune o intrebare: ce invata copii din asta? Cum arata pieisajul din jurul satului, cum arata muntii, cu ce se ocupa taranii de acolo,...sunt o multime de informatii pe care - eu unul - le-am cautat mereu in carti, chiar si in romane... In cartea ta nu le gasesc...Tu n-ai vrut sa scrii o carte educativa...

De fapt...de ce n-ai vrut?

I-am răspuns lui Radu Mihalcea cu următoarea scrisoare:

Iti multumesc foarte mult atat pentru laude cat si pentru critici. Vreau sa-ti fac catvea precizari:

1. Cartea a fost corectata gramatical de o specialista. Cu toate acestea, au ramas greseli. Ele mi se datoreaza mie si n-au fost vazute de corector sau au fost vazute, iar eu, tot din gresala, nu le-am operat in text. E regretabil faptul ca ale apar in carte

2. Imi reprosezi ca n-am scris o carte educativa. Ma intrebi, ce invata copii din cartea mea. Preocupat de virgule si timpul verbelor ti-au scapat mesajele cartii.Copiii pot invata sa fie prieteni, sa se ajute intre ei, sa nu ezite sa sara unul in ajutorul celuilalt, atunci cand este nevoie. Copiii pot invata din omenia Domnisoarei, a paznicului de la arie sau proprietarului lanului de porumb. Copiii, acuma ma refer mai ales la cei din Valea Banului, pot afla mai multe amanunte despre istoria satului lor si istoria Transilvaniei. Alti cititori maturi, au remarcat si apreciat multitudinea de informatii, din diverse domenii, pe care le servesc cititorilor.

3. Ma mir ca nu ai remarcat ca am incercat sa arat cum era satul la 1947, cum se imbracau oamenii si cu ce se ocupau. Am vorbit despre cultivarea si prelucrarea canepii, am vorbit despre secerisul si treieratul graului, am vorbit despre ciurda, am vorvit despre pascutul vitelor la munte etc...Am facut un tur de orizont si am denumit muntii care impresoara satul, am plimbat cititorii prin padurile satului. Am insistat asupra multimii de superstitii care mai dominau, in acel an, viata satului. N-am epuizat tot ce as putea scrie despre sat. Voi veni cu completarii in urmatoarea carte, pe care o am in lucru si care va fi o continuare a primei. De epuizat insa, n-o sa pot epuiza niciodata multimea de subiecte pe care le ofera satul.

4. Despre comunism mai scriu si atunci cand vorbesc despre cote sau de perchezitia la casa Domnisoarei si despre confiscarea cosonilor. In urmatoarea carte, ma ocup mai mult de el. In 1947 eram inca intr-o perioada de tranzitie. Abia dupa abdicarea regelui, instalarea la putere a guvernului Groza si instaurarea in tara a Regimului de Democratie Populara, incepe perioada neagra, cea mai neagra, a comunismului la noi in tara, care ne va marca pe toti.

5. In concluzie. Am scris o carte. Este prima mea carte. Este departe de a fi perfecta. Nu sunt un scriitor si nici nu voi deveni, caci nu mai am timp. Am dedicat prima carte copiilor din satul meu. Pentru satul meu, redactez, anual, o revista. In cartea la care lucrez, actiunea iese din granitele satului dar se pastreaza in cele ale Salajului. Scriu acestea carti tocmai cu scopul de contribui la ridicarea niveluli educational al consatenilor mei si a-i face constienti de valentele istorice si culturale ale satului lor. Din aceasta cauza m-a contrariat putenic remarca ta :"Tu n-ai vrut sa scrii o carte educativa" . Tocmai asta am vrut, dar ceea ce am dorit sa le transmit copiilor din satul meu, am facut-o sub forma unor pastile intercalate intr-o poveste, pe care mi-am dat silinta s-o fac captivanta. Nu-mi inchipui ca am facut-o atat de captivanta, incat cititorul urmarind strict firul actiunii, asa cum probabil ai facut tu, nu a fost atent la celelate detalii.

Oricum, Radu, iti multumesc pentru ca ai incercat sa-ti spui sincer parerea despre cartea me si sa-mi scrii despre ea asa cum ai peceput-o tu.