Ştirea că Mario Vargas Llosa a primit premiul Nobel pentru literatură a fost primită cu entuziasm de iubitorii de literatură de pretutindeni. Internetul abundă de comentarii elogioase la adresa scriitorului peruan.
Referitor la felul în care ştirea a fost primită la noi în ţară, o comentatoare de pe un forum scrie: Interesant cum lumea din România este extaziată de faptul că el (M.V.L. n.n.) a primit Nobelul, de parcă ar fi de origine română. Înseamnă că există ceva în noi care rezonează mai mult cu Llosa decât cu Herta Müller. Are dreptate. De Herta Müller ne-am îndepărtat şi mai mult după ce, cu prilejul vizitei ei recente în ţara noastră, am luat cunoştinţă de sentimentele care o leagă de România şi de poporul român.
Gabriel Liiceanu a declarat azi, într-un interviu: În ultimii ani premiul Nobel s-a dat pe criterii preponderent politice. Nu şi în 2010. Iată însă, care este motivaţia comitetului Nobel pentru premiul acordat: cartografierea structurilor de putere şi imaginile tranşante privind rezistenţa şi înfrângerea individului. Cel puţin caracterul social, dacă nu cel politic al scrierilor lui Llosa a cântărit decisiv în ochii comitetului, deşi părerea mea este că criteriul artistic ar fi trebuit să cântărească cel puţin la fel de greu. Cei care au citit cel puţin o carte a lui cred că sunt convinşi de asta. Prin declaraţia făcută, G. Liiceanu mărturiseşte şi ceea ce ştiau toţi cei care au deschis măcar o carte a Hertei Müller, şi anume că fosta noastră conaţională a luat, anul trecut, premiul Nobel pentru literatură, pe criterii strict politice. Probabil că domnul Liiceanu avea această convingere şi atunci când s-a hotărât să editeze seria de autor Herta Müller, căruia i-a şi făcut o reclamă insistentă ca să ne-o bage nouă pe gât. Intrebarea este, de ce a făcut-o? Răspunsul este că trebuie să facem distincţie între Liiceanu filosoful sau scriitorul şi Liiceanu afaceristul. Unde s-o situa „omul” Liiceanu? Ce relaţii or fi între cei trei Liiceanu? Cine, cui se subordonează?
Mergeţi şi Dvs. într-o librărie, deschideţi la întâmplare Călătorie într-un picior a scriitoarei şi veţi remarca că este o carte anostă. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă, dacă veţi deschide cartea ei Leagănul respiraţiei, a cărui stil şi consistenţă diferă esenţial de prima. Este o carte interesantă, mult mai bine scrisă. Dar, această carte a scris-o: 60 de pagini împreună cu Oscar Pastior, iar restul pe baza însemnărilor acestuia din lagăr, după moartea lui. Înclin să cred că ea a fost influenţată esenţial de colaborarea cu Pastior. M-am întrebat de ce Pastior nu figurează ca şi coautor al cărţii ? Daca nu-i vorba, cumva, de o impostură a Hertei Müller, de igratitudine e vorba cu siguranţă.
De altfel, Herta Müller a declarat că ei nu-i place să scrie, că scriu pentru că nu pricep (lumea n.n), a declarat ea. Cum poate face cineva un lucru de calitate atunci când nu-l face cu plăcere şi nu-l face din toată inima? Cel puţin atunci când eşti scriitor, consider că lucrul acesta este imposibil.
Cu toate astea, reputatul critic literar Nicolae Manolescu, scrie în „Adevărul”: Am citit o bună parte din literatura Hertei Müller, romane ca şi eseuri, şi sunt de părere că Nobelul este absolut meritat…Îl credeam pe Nicolae Manolescu un judecător drept. M-am înşelat. În acelaşi articol însă, o critică pe scriitoare pentru ce a spus ea la adresa românilor şi a scriitorilor români, legat de comportamentul lor în anii dictaturii comuniste . Se vede că N. Manolescu este sensibil numai acolo unde se simte cu musca pe căciulă. Eu consider comportamentul nostru din acei ani ca fiind laş, aşa cum a lăsat să se înţeleagă şi Herta Müller. Aici a avut dreptate.
Pe de altă parte, azi, după decernarea premiului Nobel pentru literatură lui Mario Vargas Llosa , Nicolae Manolescu declară. Llosa este în primul rând scriitor şi abia apoi începi să vezi dacă are ceva cu regimurile politice. Premierea lui e o schimbare de macaz..... Aluzia la Herta Müller este evidentă. Prin urmare, ea nu era în primul rând scriitor. De data asta a spus adevărul. Dar de ce a trebuit să spună altceva, cu altă ocazie? Această schimbare, după cum bate vântul, nu este de natură să-i pună sub semnul întrebării judecăţile din Istoria critică a literaturii române?
Andrei Pleşu, un lider indiscutabil de opinie la noi în ţară, susţine că premiul Nobel decernat Hertei Müller este pentru autenticitate, talent, şi calitate umană. Nu ne explică despre ce fel de talent este vorba! Poate de cel de actriţă pe care i l-a remarcat Nicolae Manolescu sau poate s-a referit chiar la talentul ei literar dar n-a spus cât e de mare acesta. Aşteptăm clarificări şi de la domnul Pleşu.
6 comentarii:
M-am bucurat mult când am aflat ca M.V. Llosa a câştigat Nobelul pentru literatură. Era prima dată când cineva despre care ştiam şi pe care îl citisem devenea laureatul unei astfel de distincţii. Am avut sentimentul ca eram premiată şi eu ca şi cititor deşi în paranteza fie spus prima carte pe care am citit-o” Conversaţie la catedrală “ am parcurs-o foarte greu şi de multe ori am crezut ca o voi abandona, dar imi placea modul în care era scrisă.
Despre Herta Müller din pacate eu nu auzisem nimic pănă anul trecut. Dar faptul că cineva dintre ai noştri ( mai mult sau mai puţin ) ajunge în varf eu cred ca ar trebui doar să ne bucure măcar pentru se mai aude despre noi si altfel. Aşa că eu îi privesc foarte circumspect pe toţi criticii noştri literari şi mă întreb dacă nu li se par lor acrii strugurii inainte de a fi gustat din ei.
Toate cele buneva doresc!
M-am bucurat mult când am aflat ca M.V. Llosa a câştigat Nobelul pentru literatură. Era prima dată când cineva despre care ştiam şi pe care îl citisem devenea laureatul unei astfel de distincţii. Am avut sentimentul ca eram premiată şi eu ca şi cititor deşi în paranteza fie spus prima carte pe care am citit-o” Conversaţie la catedrală “ am parcurs-o foarte greu şi de multe ori am crezut ca o voi abandona, dar imi placea modul în care era scrisă.
Despre Herta Müller din pacate eu nu auzisem nimic pănă anul trecut. Dar faptul că cineva dintre ai noştri ( mai mult sau mai puţin ) ajunge în varf eu cred ca ar trebui doar să ne bucure măcar pentru se mai aude despre noi si altfel. Aşa că eu îi privesc foarte circumspect pe toţi criticii noştri literari şi mă întreb dacă nu li se par lor acrii strugurii inainte de a fi gustat din ei.
Toate cele buneva doresc!
M-am bucurat mult când am aflat ca M.V. Llosa a câştigat Nobelul pentru literatură. Era prima dată când cineva despre care ştiam şi pe care îl citisem devenea laureatul unei astfel de distincţii. Am avut sentimentul ca eram premiată şi eu ca şi cititor deşi în paranteza fie spus prima carte pe care am citit-o” Conversaţie la catedrală “ am parcurs-o foarte greu şi de multe ori am crezut ca o voi abandona, dar imi placea modul în care era scrisă.
Despre Herta Müller din pacate eu nu auzisem nimic pănă anul trecut. Dar faptul că cineva dintre ai noştri ( mai mult sau mai puţin ) ajunge în varf eu cred ca ar trebui doar să ne bucure măcar pentru se mai aude despre noi si altfel. Aşa că eu îi privesc foarte circumspect pe toţi criticii noştri literari şi mă întreb dacă nu li se par lor acrii strugurii inainte de a fi gustat din ei.
Toate cele buneva doresc!
Fiindcă Herta Muller ne vorbeşte de rău,cu temei, dar şi fără temei, ar fi de preferat să nu o audă nimeni.În ceea cce priveşte strugurii acri, consider că Cărtărescu îi este net superior, ca scriitor, Hertei Muller Citeste în Evenimentul Zilei ce scrie el despre atitudinea H.M fata de tara ei de bastina. N-o face din gelozie.
Si Mircea Cartarescu, si Herta Muller erau in 2007 candidati Nobel la fel de seriosi, cu oarecare avantaj moral Mircea. Scrisese despre Revolutia Romana, pe cand Herta nu valorificase Reportajul cu sufletul la gura al lui Titus Suciu, nici site-ul lui Marius Mioc, pentru a revela Occidentului amestecul de eroism, solidaritate si crima bolsevico-fesenista de la Timisoara, prin care s-a recuperat decalajul de Rezistenta Antibolsevica. Nu cred ca statul german nu a sprijinit cariera internationala a Hertei Muller si stiu ca Mircea in RO nu e nici macar academician, desi detine toate validarile ce se pot inchipui. Iata de ce sper ca, din aceasta disputa, cei doi excelenti scriitori ai nostri sa nu aiba decat castig EGAL, anume unul publicitar. Altminteri, e absolut natural pentru orice Elita sau Autoelita frecusul ce desemneaza Intelectualul Dominant. Dupa ce Herta a punctat impotriva lui Horia valorificand Afacerea Antohi, n-a gasit alt punct vulnerabil in Orbitor decat lipsa vocatiei de martir a autorului, desi V.I. Lenin ne invata ca nu sacrifici aiurea avangarda, cele mai promitatoare cadre. Cum nu fusese nici Herta o Doamna Cornea in Banat, singurul scriitor indrituit sa-i probozeasca pe amandoi pentru limitarea la Rezistenta prin Cultură, este dl Paul Goma, neinvitat insa la Ateneu, desi tocmai implinea 75 de ani.
Herta Muller s-a bucurat şi se va bucura de succes internaţional indiferent de criticile noastre. Sperăm să-i vină rândul şi lui Mircea Cărtărescu sau al altor români veritabili.
Trimiteți un comentariu