BALCIC (1)

Oraşul

Mi-am petrecut Revelionul la Balcic, împreună cu soţia şi câţiva foşti colegi de facultate. Între 1913 şi 1940, Balcicul a fost al românilor. În aceste zile de sfârşit de an el a fost din nou al nostru, deoarece, turiştii români au invadat oraşul. Încerc să desluşesc care sunt motivele care-i îndeamnă pe concetăţenii noştri să meargă acolo.

Primul motiv, cunoscut de toată lumea, ar fi că excursiile în Bulgaria, înţelegând prin asta transport-cazare-masă, sunt cele mai ieftine.

Al doilea motiv este legat de serviciile mai bune din hotelurile bulgăreşti şi o atenţie specială cu care bulgarii îi înconjoară pe turiştii străini, dintre care românii sunt majoritari. Din textul de pe panourile de mai jos, puteţi vedea cum ştiu bulgarii să ne flateze şi să ne atragă.

                                                             Restaurantul doi cocoşi

Al treilea motiv: Balcicul este un oraş pitoresc. Farmecul lui este legat, de mare, de colinele cu frunţile lor albe pe care este aşezat, de clădirile lui vechi, de străzile înguste, de portul pescăresc, de restaurantele şi terasele de pe faleză.

                                                                           Faleza

                                                                       Portul pescăresc

                                          Oraşul văzut de pe o pasarelă care avansează în mare

                                                                         Stradă din oraş

                                                                O clădire de la 1871

Elena Vavilyna - Uliţă din Balcic

Al patrulea motiv este că Balcicul a fost reşedinţa de vară a reginei Maria a României şi a protipendadei bucureştene. Regina a construit aici un castel si un parc de o frumuseţe aparte, iar ceilalţi români au construit şi ei câteva palate şi vile elegante, din care unele se mai păstrează şi azi.

Castelul reginei Maria

                                                        Palatul sculptorului român Frederic Stork