URŞII (II)

URŞII
(continuare)

Într-o altă zi, mama lor le-a predat
O materie importantă, dar greu de învăţat.
La fel de grea ca aritmetica sau geometria
Pe care voi copii le învăţaţi în clasa treia.
Au învăţat cum arată şi cum să recunoască
O vulpe, un lup, un câine, o broască,
Un porc mistreţ sau ori ce alt animal
După aspect şi după mirosul lor particular
Venit de-aproape sau de la distanţă mare,
Venit din urmele lăsate pe cărare.
Este cazul dragi copii ca să vă spun
Că urşii, sărmanii, n-au văzul prea bun
Şi atunci, ca să suplinească ponosul,
Şi-au dezvoltat foarte mult mirosul.
Şi fiindcă au fost obligaţi, aşa socot,
Să-şi vâre botişorul lor mititel peste tot
Sau să tragă tot timpul aer pe nări,
Pe rând, din toate cele patru zări,
Vai de ei ce au păţit! Unul a ameţit,
Altul s-a înţepat într-un spin ascuţit,
Iar pe ultimul l-a apucat
Un acces cumplit de tuşit şi strănutat.
Strănuta de se cutremura pădurea!
Un iepuraş s-a pierdut cu firea.
Pe loc, ursoaica a decretat solemn,
Că ursuleţul face alergie la polen
Şi, deşi alergia nu este un fleac,
Ursoaica ştie o buruiană de leac
Cu care-i va veni alergiei de hac.
          (va urma)