POPAS DUHOVNICESC (2)

”AVANTAJUL” BOLII

Duminica a VI-a după Rusalii (Matei 9:1-8)

Suntem obișnuiți ca in diferite medii sociale să vorbim despre avantaje, de fapt fiecare dintre noi ni le dorim sau căutăm oportunități să ni le creăm. Căutăm avantaje la locul de muncă, în afaceri, acasă … peste tot. Puțini însă s-au gândit, că am putea găsi un avantaj în situația cea mai nefericită și mai nedorită de orice om, adică aceea a unei boli. În momentul în care tehnica medicală a ajuns pe culmi nebănuite, iar industria farmaceutică investește sume fabuloase în găsirea a noi medicamente pentru tratarea diferitelor boli, să vorbești despre un avantaj al bolii, pare o aberație. Totuși mă hazardez să pornesc acest demers al meu, pornind de la fragmentul evanghelic menționat mai sus.
Un om paralizat, imobilizat pe o targă, este adus la Mântuitorul Iisus Hristos de către 4 inși, care par a fi prieteni sau cunoștințe ale bolnavului. În fața nepăsării mulțimii de oameni care împresurau casa în care se găsea Hristos, blocând orice acces spre interior, folosesc cea mai ingenioasă metodă pentru a ajunge în fața Mântuitorului. Urcă bolnavul pe acoperișul plat, specific caselor din Israel, și printr-un chepeng, lasă pe frânghii targa în care se găsea paralizatul. Aici întâlnim poate pentru prima dată, reacția frapantă pe care o are Domnul Hristos: ”Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Așteptam din partea Domnului o altfel de reacție. La fel ca fariseii prezenți, ne-am fi așteptat de la bun început la un miracol, ne-am fi așteptat să-L vedem pe Hristos, ca de atâtea ori, în postura de Vindecător al oricărui fel de boală. De data aceasta însă … nu! Mântuitorul a dat atunci, ne dă și azi, o lecție care nu trebuie uitată: Mai importantă decât sănătatea trupului este sănătatea sufletească care se întreține printr-o trăire spirituală împreună cu Dumnezeu sau în momentul în care ai pierdut-o, o poți recăpăta prin căință sinceră și stăruință înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Sănătatea trupească aduce o fericire pământească, temporară, pe când sănătatea sufletească aduce fericirea veșnică pe care a pregătit-o Dumnezeu special pentru om. De aceea, la reacția violentă a fariseilor care așteptau să vadă o insănătoșire și aud că e vorba de o iertare, Hristos singurul conștient de valoarea celor două lucruri, contrariat, are următoarea replică:”Căci ce este mai lesne? a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă?”
Întrebarea firească care se impune în acest moment este: Unde-i avantajul bolii? Acest om paralizat, ne reprezintă pe mulți dintre noi. Dacă n-ar fi ajuns intr-o asemenea situație, daţi-mi voie să cred, că nu și-ar fi găsit niciodată timp să-l caute pe Dumnezeu; și-ar fi trăit viața după bunul plac, ar fi dat curs celebrului dicton latin ”carpe diem” – trăiește clipa, îndreptându-se în mod categoric spre o existență veșnică lipsită de prezența lui Dumnezeu. El nu a avut inițiativă, nu a avut nici măcar credință, Hristos nu a văzut credința lui, ci ”a lor”, el a avut doar boala care i-a oferit o alternativă la eșecul tratamentelor medicamentoase. Lui, și precum lui multora dintre noi, cei care nu avem curajul să ne testăm sănătatea spirituală de frica păcatelor sau din pricina înstrăinării noastre de Dumnezeu, Hristos are același mesaj:”Îndăznește fiule! Iertate sunt păcatele tale!”
Sf. Tihon de Zadonsk zicea la un moment dat:”Sănătatea trupului îi deschide omului ușa spre multe capricii și păcate, iar neputința trupului o închide” iar Sf Isac Sirul mai categoric afirma că:”Dumnezeu trimite bolile in trup pentru sănătatea sufletului”. Aș nuanța puțin această afirmație spunând că dacă păcatul este o încălcare a ordinii noastre interioare și o destrămare a relațiilor cu Dumnezeu și cu semenii, boala poate veni mai degrabă din această consumare a păcatului, din această neorânduială a vieții. Cert este că are acest avantaj al apropierii de Dumnezeu. Tot Sf. Isac Sirul spunea că: ”Păcătoșilor le este de folos boala, ca să înțeleagă că nu ei sunt stăpânii propriilor lor vieți, ci Dumnezeu. Dacă ei nu vor să trăiască decât pentru trup, boala le aduce aminte că trupul nu este nemuritor … boala pare multora foarte groaznică, dar este factorul care îi scoate din priza de la care se alimentează cu patimi și pofte.” Boala îl împiedică pe om să-și satisfacă poftele păcătoase, pe care și le-ar fi satisfăcut dacă era sănătos.
N-aș vrea să se înțeleagă că boala este o vitute, căci nu este, așa cum nici sărăcia nu este o virtute. Dacă sărăcia i-a dus pe unii la deznădejde, boala te poate duce la disperare, dacă nu știi să gestionezi așa cum trebuie acest moment de criză prin care îți este dat să treci. Dacă vei ajunge vreodată bolnav, nu dispera și nu recurge la acte extreme, ci mai degrabă foloseşte-te de ”avantajul” bolii și apropie-te de Dumnezeu. Nu doresc nimănui să treacă prin experiența bolii, ci doresc tuturor sănătate deplină, pe care să o petreceți întru slava lui Dumnezeu și nu spre pierderea sufletelor dumneavoastră.

Pr. Augustin Câmpean