Ucenicie literară: EPISODUL 11.ANUAR NR.6

1.2 Antecedente literare (continuare)

Tuturor localităţilor li se schimbă înfăţişarea în mod continuu. Pe unele din ele nici nu le mai recunoşti, după un anumit număr de ani. În această situaţie sunt multe din localităţile urbane ale României, în care, în anii socialismului, s-au înlocuit clădirile vechi cu blocuri uniforme, de cele mai multe ori urâte.

Soarta oraşelor din anii de atunci, riscă să o aibă satele noastre, în prezent. După Revoluţia de la 1989, toate localităţile ţării, prin urmare şi satele, au fost cuprinse de o febră a construcţiilor de locuinţe. Mulţi din orăşenii care au fost constrânşi să se înghesuie în cutiile de chibrituri socialiste, au dorit să-şi aibă propriile lor case, la curte. Nimic anormal în asta. Partea proastă a fenomenului este că se dărâmă clădirile menite să ne amintească de trecut, clădirile care, acolo unde mai există, dau o notă de nobleţe şi poezie localităţilor noastre. La ţară, sătenii îşi demolează casele vechi ca să-şi construiască altele mai mari şi mai confortabile. Şi acesta este un fenomen normal. Dar, casele frumoase din trecut ar trebui păstrate.

Cum se construieşte în prezent.? După gustul şi bunul plac al proprietarilor, care nu totdeauna excelează prin bun gust, este răspunsul. Faptul acesta, însă, nu interesează pe nimeni. Arhitecţii, atunci când se apelează la ei, încearcă să canalizeze gustul oamenilor, spre clădiri frumoase şi funcţionale. În Bănişor, această sarcină şi-a asumat-o Mitică Mocan, conductor arhitect. Reproduc aici articolul scris în numărul şase al Anuarului, despre acest om interesant. Reproduc şi câteva poze de case vechi şi noi din sat.

MITICĂ

Inaugurez, cu Mitică Mocan, această nouă rubrică din revista noastră, intitulată „Biografii contemporane”. Ne-am propus să prezentăm aici bănişorenii interesanţi, care au reuşit să se remarce prin ceva deosebit.
Mitică este o figură atât la propriu şi la figurat. Este imposibil să nu-l remarci, oriunde l-ai întâlni, prin felul lui combativ şi gălăgios de-a se manifesta. Dar nu numai asta îl caracterizează pe Mitică. O să vedeţi în cele ce urmează.

Dintr-un copil căruia puţină lume îi acorda şansa de-a deveni un om folositor şi aşezat la casa lui, iată-l un meseriaş apreciat, cap de familie şi tatăl unui băiat pe care l-a însurat de curând. Veţi zice că până aici nimic nu este deosebit, despre o sumedenie de oameni se pot spune lucruri asemănătoare. De acord, dar asta nu-i tot. Staţi să vedeţi.

Dintr-un lăcătuş mecanic, toată ziua cu cheia franceză şi ciocanul în mână şi murdar de vaselină din tălpi până în creştet, iată-l, azi, tehnician arhitect, în mână cu o riglă şi un compas, aplecat deasupra unei planşete. Câţi au reuşit o asemenea conversie?

În armată a ajuns, la un moment dat, la gradul de caporal şi s-a eliberat simplu soldat. Ce s-a întâmplat? E o poveste interesantă, pe care prefer să v-o spună el.

Nici căsnicia lui nu-i una pe care o întâlneşti la tot pasul. Mai arătaţi-mi un bănişorean care s-a însurat cu o unguroaică cu o ascendenţă coreeană! N-o să reuşiţi. Câţi ar fi avut curajul s-o facă?

Până nici băiatul lui nu-i la fel cu ceilalţi: bijutier, pasionat de maşini şi motociclete. Cu doi ani în urmă, a făcut un număr de cascadorie pe Meseş, după care a stat două luni în spital. Medicii l-au reparat, au făcut din el un om nou nouţ, iar în vara trecută s-a însurat cu cea mai frumoasă fată din Zalău. Cine se mai poate lăuda cu un asemenea flăcău?

Tabloul familiei lui Mitică ar fi incomplect, dacă nu l-am pomeni şi pe Negrilă, dulăul, care nu se ştie precis al cui este, dar se simte cel mai bine la el, unde îşi petrece şi majoritatea timpului, răsfăţat atât de el cât şi de Katy, soţia lui Mitică. Se spune despre cei care iubesc animalele că au un suflet bun. Nu-i aşa?

Vreţi să ştiţi cum lucrează Mitică? Ei bine, altfel decât majoritatea dintre noi: lucrează noaptea şi doarme ziua. Zice că noaptea nu-l deranjează nimeni şi că se poate concentra la ceea ce face. Şi, vă asigur, face lucruri grozave. Aţi văzut vreodată un proiect făcut de el? Păcat că nu aţi văzut! Le lucrează manual şi nu poţi face deosebirea între planşele lui şi cele realizate pe calculator. Palmaresul profesional al lui Mitică, exprimat în număr proiecte, este următorul:

- locuinţe 500

- anexe gospodăreşti 200

- biserici 2

- sedii societăţi 4

Iată câţiva bănişoreni, care locuiesc în case proiectate de el: Maxim, Ioanea Mitrii Florii, Galiş, Pădureanu, Moldoveanu, Lucreţia Balog şi alţii. Bine înţeles, tot el şi-a proiectat şi propria casă.

Aţi băut vreodată un pahar de palincă sau bere cu Mitică? Cu siguranţă că aţi făcut-o mulţi dintre dvs., pentru că el nu se lasă nici odată de două ori invitat când este vorba de aşa ceva şi, îşi invită şi el prietenii şi cunoscuţii, de câte ori are ocazia. Aţi mai auzit pe cineva râzând atât de gălăgios, uneori supărător de gălăgios, de propriile lui bancuri? Eu unul nu. Aţi mai văzut mulţi oameni combătând cu atâta vehemenţă tot ce nu-i convine la semenii lui şi la autorităţi?

Mitică are norocul să aibă un frate extraordinar, în persoana arhitectului Ioan Mocanu. El i-a descoperit talentul la desen şi i-a îndreptat paşii lui Mitică spre arhitectură, l-a ajutat de câte ori a fost nevoie, el îi supervizează toate proiectele şi, după Katy, el îşi înţelege cel mai bine fratele şi îl acceptă aşa cum e.

Alte date despre Mitică:

- s-a născut la 28.05.1945;

- în perioada 1959-1962 urmează cursurile unei şcoli profesionale la Carei;

- lucrează doi ani ca lăcătuş mecanic la diferite întreprinderi din Cluj

- în anul 1964 se angajează ca desenator la DSPAC Cluj , iar după un an şi jumătate la Atelierul Judeţean de Proiectare Zalău unde primeşte, pe rând, titlurile de desenator tehnic principal, tehnician proiectant şi tehnician proiectant principal;

- în 1979 se căsătoreşte cu Caterina Kim

CASE VECHI - CASE NOI

Este o poză făcută în anul 1940, în dreptul şcolii vechi. Se văd casele acoperite cu paie, aşa cum erau majoritatea atunci. În prezent nu mai este niciuna.