EPISODUL 18. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

2.2 Documentare (continuare)
2.2.3 De ce a fost îngropat tezaurul Capitlului Catolic Oradea tocmai în Dealul Magiarului? Cum ar putea fi depistat el?

Un răspuns la această întrebare l-am dat în numărul 4 al Anuarului “Bănişor”. Iată care este el:

În timpul asediului de către turci a cetăţii Oradea, din anul 1660, în cetate se afla, rănit, principele catolic al Transilvaniei Gheorghe Rákòczi II care şi moare în timpul asediului. Gheorghe Rákòczi I, principe al Transilvaniei, donează fiului său Gheorghe Rákòczi căsătorit cu Sofia Bathory, în anul 1648, an în care acesta din urmă va moşteni pe tatăl său la cârma Transilvaniei, luându-şi numele de Gheorghe Rákòczi II, moşia sa din Bănişor( „Monografia Sălajului” de Petri Mor) Nu este exclus ca din această moşie să fi făcut parte şi dealul Magiarului. Presupunem că Gh. Rákòczi II a fost cel care a sfătuit conducerea Capitlului Catolic din Oradea să-şi pună la adăpost tezaurul în Bănişor. De ce? Pentru că, este posibil ca pe dealul Magiarului să fi existat nişte amenajări speciale (pivniţă, tunel) sau cavităţi naturale (peşteră) potrivite să adăpostească tezaurul. În aprilie acest an, profitând de faptul că vegetaţia era încă mică, o echipă de trei inşi am examinat amănunţit dealul Magiarului pentru a da de urmele unor astfel de amenajări sau cavităţi naturale. N-am găsit nimic, fie pentru că nu există ceea ce cătam, fie că sunt foarte bine ascunse. După părerea noastră ipoteza rămâne în picioare şi mai trebuie căutat.

Rămâne valabilă şi ipoteza că tezaurul a fost îngropat direct în pământ, într-un loc oarecare, foarte greu de găsit. Comoara ar putea să iasă la iveală printr-o întâmplare fericită sau ar putea fi scoasă la iveală de vulpile sau bursucii care au săpat numeroase vizuini în deal şi au scos din subteran cantităţi impresionante de pământ..

Câteva informaţii pentru cineva care ar încerca să caute comoara:

Cel mai indicat detector de metale, în stare să realizeze o adevărată radiografie a subsolului până la o adâncime de aproximativ 8-12 m, este magnetometrul. Din păcate el detectează numai obiectele metalice feroase. Pot fi folosite şi detectoarele electromagnetice de inducţie, de preferinţă pe cele de foarte joasă frecvenţă. Dezavantajul lor este că adâncimea cercetată este mai mică decât cea a magnetometrelor (în jur de 2 m). Detectoare de metale se poate cumpăra de pe piaţa românească, după obţinerea unei aprobări de la Direcţia Generală a Poliţiei. Cercetările în siturile nedeclarate (cazul
Magiarului) se pot face fără autorizaţie, doar cu aprobarea proprietarilor terenurilor.

Iată şi câteva hărţi şi fotografii ale Magiarului:

Dealul Magiarului, văzut de la Viile Bătrâne, peste sat,  este cel din planul II. În zare se văd Munţii Meseşului

Dealul Magiarului văzut de la marginea satului.

Vedere din satelit a Dealului Magiar

Am căutat foarte mult să aflu care este etimologia cuvântului Magiar. În cartea istoricului sălăjean din secolul XIX, Victor Rusu, intitulată „Din trecutul Silvaniei. Legende” apărută în 1889, am citit următorul pasaj, transcris în ortografia originală:

Ori fi fostu fulgeru secu de-buna-sema, seu va fi lovitu in atare copaciu, ori bolovanu ( =magiarulu : bálvány=idolu ) colou susu pe culme in Drui’a ori pre atare vale afunda a Medĩesĩului (Meseşului n.n)*

Rezultută de aici că „magiar”, ar putea însemna „bolovan” sau „stâncă” şi că „Dealul Magiarului” ar putea însemna „Dealul Bolovanului” sau „Dealul Stâncii”. Acest lucru ne surprinde cu atât mai mult, cu cât în toate excursiile mele pe Magiar n-am văzut nici un bolovan şi nici o stâncă!

Tot referitor la acest deal, căruia în Bănişor i se zice „Majar”, în „Schiţa monografică a Sălajului”, ai cărei autori sunt de I. Lazăr şi D. Stoica, e scris „Magiar”, care considerăm că este scrierea corectă, scriere la care recurge şi Victor Rusu. „Majar” a fost scris de ardelenii, care pe „gi” îl pronunţă „j”.