EPISODUL 15. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

2. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

Fiecare carte are o poveste a ei. Povestea cărţii mele, „Comoara din Dealul Magiarului”, prima mea carte, îmi închipui că poate interesa şi pe alţii, mai ales pe cei care îşi doresc să scrie şi ei. Mi-ar fi plăcut ca cineva să îmi împărtăşească din experienţa lui de scriitor de romane de ficţiune, înainte de-a mă apuca s-o scriu. Aş fi putut astfel evita bâjbâielile mele şi, poate, o parte din greşelile făcute. Desigur, după scrierea abia a două cărţi, experienţa mea este insuficientă. Ea poate fi, însă, completată, aici, pe blog, de toţi cei care doresc s-o facă.

Mă voi sprijini, în mare măsură, în concluziile pe care le voi trage, pe cartea lui Mario Vargas Llosa Scrisori către un tânăr romancier, despre care am mai vorbit şi pe care am descoperit-o după scrierea celor două cărţi. Pentru ajutorul enorm pe care mi l-a dat ca să înţeleg unele lucruri, îi sunt recunoscător scriitorului peruan şi, în semn de gratitudine pentru el, reproduc, aici, coperta din faţă a cărţii şi prezentarea ei de pe ultima copertă, cu recomandarea, sinceră, către toţi cei care doresc să scrie romane, să o citească.

2.1 Alegerea temei

Mario Vargas Llosa, spune: Rădăcina tuturor istoriilor este experienţa celui care le izvodeşte, trăitul e sursa oricărei ficţiuni.

Pe când eram copil, am auzit prima oară că ar exista o comoară îngropată în Dealul Magiarului, de la noi din sat. Nu cred că a existat cineva care a auzit de ea şi care să nu-şi fi dorit s-o afle. Eu mi-am dorit-o.

Mai târziu, când mi-a căzut pentru prima oară în mână „Schiţa monografică a Sălajului”, publicată în 1908 de sălăjenii Dionisie Stoica şi Ioan Lazăr, în capitolul dedicat satului meu am citit următorul text:

În Bănişor este un deal numit Magiar, despre care poporul spune , că pe timpul dominaţiei turcilor, aici a îngropat Capitlul Romano-Catolic din Oradea Mare o parte din avere în buţi pline cu aur şi argint. La anul 1875 s-au făcut săpături, cu concesiune de la comitat, dar fără rezultat.

M-au frapat detaliile referitoare la comoară! Se precizează perioada în care a fost îngropată: pe timpul dominaţiei turcilor; se precizează cine a îngropat-o: Capitlul Romano-Catolic din Oradea Mare; se spune în ce constă: buţi pline cu aur şi argint; se face şi o menţiune suplimentară: La anul 1875 s-au făcut săpături, cu concesiune de la comitat, dar fără rezultat.

Am fost convins şi atunci şi sunt convins şi azi, că această comoară există. De aceea, începând cu anul 2005, am început o susţinută campanie de documentare, nu ca să scriu o carte despre această comoară, ci ca s-o găsesc. Poate, n-o să mă credeţi dacă vă mărturisesc că n-o voiam pentru mine, că nu visam să mă îmbogăţesc găsind-o. O voiam pentru Bănişor.

Cum n-am găsit încă comoara, în anul 2oo7, anul din care nu mai lucrez, m-am hotărât să scriu o carte de aventuri pentru copii şi tineret în care să valorific documentarea în legătură cu ea. O să trec în revistă, începând cu episodul următor, această documentare, pentru că ea ar fi avut, oricum, loc, indiferent de momentul în care m-aş fi hotărât să scriu cartea.