SCORŢIŞOARĂ

Scorţişoară! Scorţişoară!
Ce-i acea? mă întreabă
Toţi copiii de pe scară
Strânşi în jurul meu, grămadă.
Dragi copii,
Vreau să mă fac priceput
Încă de la început.
Vă spun, c-o mână pe piept,
Că nu-i vorba de-un condiment.
Nu-i vorba de-o cojiţă
Din care, dată la râşniţă,
Iese-o pudră maronie,
Roşioară, cafenie,
Pe care ne-o presară mama
Peste gelul alb ca neaua
De budincă de orez,
Pe grişul cu lapte,
În ceaşca cu nes.
Nu! Nu-i vorba
Nici de-un breloc.
Chiar n-aţi priceput deloc?
Vă rog, nu vă precipitaţi!
Staţi cuminţi şi ascultaţi.
Haideţi să recapitulăm.
Prin urmare:
Nu-i breloc şi nu-i cojiţă.
Este, dacă vreţi să ştiţi,
O simpatică fetiţă.
De unde e şi cum o cheamă,
Pe această fată?
Am să vă spun îndată.
Ea este din Constanţa,
Dar nu o cheamă Tanţa.
Stă în cartierul Tomis trei,
Aproape de piaţa
De unde cumpărăm ardei.
Cum arată? Eşti curioasă?
Este o fetiţă frumoasă.
Înăltuţă, subţirică,
Tunsă scurt şi bruneţică.
Are, în faţă, doi dinţişori,
Mai laţi ca restul, mărişori,
Care se văd foarte bine,
Mai ales atunci când râde.
E bine dragii mei să ştiţi,
Că farmecul ei particular,
Şicul ei elementar,
Stau în cei doi dinţişori
Albi şi strălucitori.
De ce-i zice Scorţişoară
Şi nu Tanţa, bunăoară?
Uitaţi de ce:
Ea are un unchi bărbos,
Nu pre bătrân, nu prea frumos,
Dar foarte bun şi omenos.
Acest unchi, fără copii,
Ţine la nepoţii lui
Mult de tot şi îi iubeşte,
Îi răsfaţă, îi răsplăteşte
Şi-i alintă, câteodată,
Cu câte-o poreclă ciudată,
Despre care numai el ştie
Ce încărcătură poartă
De dragoste şi nostalgie!
Şi fiindcă văd că vă perpeliţi,
Pentru că până acuma nu ştiţi
Cum o cheamă pe fetiţa cu pricina,
Vă dezvălui acum: IRINA.

Această poezie am scris-o în 1986, cu ocazia unui sejur la mare. Atunci am cunoscut-o pe Irina. Acum ea este mare, şi are copii de vârsta ei de atunci. M-a rugat, atunci în 1986, ca întors la Târgu Jiu, unde locuiam, să-i scriu şi o poezie cu ursuleţi. M-am conformat şi, în curând, i-am trimis poezia care o s-o postez pe blog în zilele următoare. Nu-mi fac iluzii că o să vă placă la toţi, nici că toţi care o să daţi de ea pe blog, o s-o citiţi. De ce o pun, atunci? Pentru că este un document din perioada mea de ucenicie literară.

Scorţişară