ALCHIMISTUL

Este cea mai cunoscută carte a lui Paulo Coelho. Aşa cum am scris în postarea anterioară, am citit-o pe nerăsuflate. Eram dornic să cunosc stilul scriitorului şi, bineînţeles, subiectul cărţii. Iată ce-am aflat:

·        Stilul în care scrie P.C. nu este de natură să te entuziasmeze. Este destul de plat, de necolorat, lipsit pe alocuri de ritm. Prin urmare, nu mă mir că n-a fost apreciat de mediul academic şi mass-media braziliană. Lipsa de ritm provine, apreciez eu, de la abuzul folosirii perfectului compus în naraţiune. Acest păcat al cărţii s-ar putea datora însă,  traducerii făcută de Gabriela Banu

·        Împărţirea cărţii în capitole, mi s-a părut, uneori, absolut arbitrară: sunt cazuri când un dialog începe într-un capitol şi se termină în următorul!

·        Cartea nu este prea groasă, se citeşte uşor, este foarte accesibilă şi te prinde repede.

·        „Alchimistul” este, de fapt, un basm, având toate caracteristicile acestuia. Un basm captivant, impregnat de misticism şi magie, al cărui mesaj foarte puternic, care ne însoţeşte de-a lungul lecturii, este: Urmează-ţi Legenda Personală! Legenda Personală nu este altceva decât ceea ce ne  dorim cu ardoare şi este înscris în destinul fiecăruia.  Sunt o mulţime de semne care ne pot ajuta să ne identificăm şi să  ne urmăm cu succes calea către Legenda Personală. Ele provin de la tot ce ne înconjoară şi tot ce ni se întâmplă. Ca să le descifrăm mesajul   este necesar să cunoaştem  limbajul acestora, care este  Limbajul Lumii . Există şi un Suflet al lumii, care este Dumnezeu, Mâna care a scris tot.

·        Întâlnim des în carte sintagma, în limba arabă, Maktub, care înseamnă: Aşa stă scris. Pe de o parte scriitorul ne îndeamnă să luptăm, pe de altă parte ne pune în faţă o formulă fatalistă! Faptul acesta m-a nedumerit!

·        Scriitorul vorbeşte şi de Glasul Inimii, nimic altceva decât glasul nostru interior, în registru sentimental, care ne ajută să interpretăm ceea ce ni se întâmplă şi să luăm decizii. Ascută-ţi Glasul inimii! este un alt mesaj al cărţii.

·        Legenda Personală  a eroului principal al cărţii,  Santiago, un cioban spaniol  cu aplecare spre lectură, este găsirea unei comori aflată în prejma Piramidelor Egiptene. Renunţă la viaţa cu care se obişnuise şi pleacă în căutarea ei. Ajunge  la piramide trecând Mediterana, pe un vapor şi traversând Sahara, pe jos. Drumul îi este presărat cu întâmplări şi întâlniri interesante, care-l marchează Se întâlneşte cu un hoţ, cu un negustor înţelept de cristaluri, cu un englez şcolit; o întâlneşte pe Fatima, de care se îndrăgosteşte. Întâlnirea lui decisivă este însă, cu  un alchimist, deţinător al pietrei filozofale şi a elixirului vieţii, dar, mai ales,  înzestrat cu calitatea de a prevedea, pătrunde, înţelege şi chiar influenţa tot ce se întâmplă. Parcurgând împreună cu el jumătate din drum, îl ascultă, învaţă şi se impregnează de spiritul lui.  Ajungând la Piramide, află că, de fapt, comoara este în Andaluzia, îngropată la rădăcinile unui sicomor. Se duce, o dezgroapă şi intră în posesia ei.

Pe mulţi dintre cititorii cărţii, scriitorul i-a convins să-şi identifice şi să-şi urmeze Legenda Personală. În ce mă priveşte îmi identificasem Legenda înainte de-a citi cartea şi   mi-o urmăresc cu tenacitate.

 Nu mă pot abţine să nu fac o paralelă între „Alchimistul” şi cartea mea „Comoara din Dealul Magiarului”. Şi eroii mei căutau o comoară şi au descoperit-o  tot la rădăcinile unui sicomor! O fi un semn? Pe Fatima mea o cheamă Floriţa, care este la fel de frumoasă şi deşteaptă. Cartea mea, la apariţie, s-a tipărit într-un tiraj de 200 de exemplare, cea a lui Paulo Coelho în 450.000 de exemplare. Am convingerea că şi „Comoara din Dealul Magiarului” va fi reeditată, cândva, într-un tiraj asemănător. Cărţile cu sicomori nu pot avea  un alt destin: Maktub! Mai vorbim, dacă trăim până atunci!