Am trecut, miercuri, în jur de ora 11, pe lângă Piaţa Universităţii. În piaţă, pe partea Teatrului Naţional, era o singură persoană care agita un tricolor şi, în stand-by, toate benerele pe care le văzusem în ziua a opta. Administraţia capitalei nu îndrăzneşte să le dea la o parte.
La ora 14, când mă întorceam, în piaţă erau deja vreo zece persoane. Era a douăzecia zi de la începutul manifestaţiilor.
Ieri seară, am fost la Teatrul Naţional. Înainte de spectacol am dat o raită prin Piaţă. De şi era frig, vreo două sute de persoane se încălzeau strigând „Jos Băsescu!” şi alte lozinci. M-a impresionat scandarea:
Plouă, ninge,
Noi vom învinge!
E impresionant să-i vezi acolo pe demonstranţi, bătrâni şi tineri, indiferent de vreme! Manifestaţiile din Piaţă, au început deja să-şi arate roadele: au reuşit să-l readucă la Ministerul Sănătăţii pe Raed Arafat. să-l civilizeze cât de cât pe preşedinte, să se renunţe la alegerile comasate, să debarce ministrul de externe, să provoace demisia unui senator şi greva parlamentarilor USL. Nimeni nu ştie încă, la ce vor duce ele, în final?!
Nicăieri în lume nu cred că s-a mai manifestat în felul acesta: un amestec de băşcălie şi furie. Ceea ce se petrece acum în Piaţa Univesităţii, este cea mai înaltă expresie a râsu-plânsului nostru cel de toate zilele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu