EXPOZIŢIA FRANCEZĂ DE TAPISERIE

 

În Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al României, are loc în zilele acestea expoziţia franceză de tapiserie. În ultima săptămână din luna trecută, a văzut-o soţia mea şi i-a plăcut foarte mult. Cum ea ţine ca ori ce îi place să împartă cu mine, miercuri 1.02.2012, fiind ziua în care vizitarea muzeelor bucureştene este gratuită,  m-a silit aproape, s-o văd şi eu Am văzut-o. Vă spun de la început: este EXCEPŢIONALĂ! Sunt expuse 20 de tapiserii, realizate în secolele XVII şi XVIII, care fac parte din colecţia regală franceză. Tapiseriile tratează teme istorice, mitologice şi religioase şi sunt impresionante prin frumuseţea, dimensiunile şi durata execuţiei lor.  Vă prezint trei dintre ele.

1.         Fiica lui Iefta - după Simon Vouet.

         Reprezintă o scenă biblică din Vechiul Testament: Iefta se jurase  că dacă va învinge pe amoniţi va sacrifica persoana care va veni să-l întâmpine. Cea care-i iese în întâmpinare, după victorie, este propria-i fiică, iar Iefta e pregătit să o înjunghie.

       Tapiseria este ţesută între1640-1650, din lână şi mătase, are dimensiunile 5,95m/4,8m şi face parte din colecţiile regelui Ludovic al XIV-lea.

      Obs. Din motive tehnice de reproducere, lipseşte bordura din partea stângă.

3.         Triumful lui Alexandru - după Charles Le Brun.

Îl înfăţişează pe Alexandru Machedon intrând în Babilon, în timp ce i se       înmânează cheile oraşului.

Este executată din lână, mătase, argint şi aur între anii 1670-1676, are dimensiunile          8,0 m/4,73m şi face parte tot din colecţiile lui Ludovic al XIV-lea

       Obs. Din motive tehnice de reproducere, lipseşte bordura din partea stângă.

4.            Isus alungându-i pe negustori din Templu - după Jean Jouvenet.

Este executată  între anii1754-1757, din lână şi mătase şi are dimensiunile 6,78m/4,34m.

        Obs. Din motive tehnice de reproducere, lipseşte bordura din partea stângă.

Sfătuiesc pe cei care au posibilitatea să viziteze expoziţia, care este deschisă până la 26 februarie 2012.

După vizitarea expoziţiei am dat o raită şi prin Galeria de Artă Română Modernă, pe care o vedeam pentru a „n”-a oară. M-am umplut de frumos!