EPISODUL 12-bis. REVISTA MECANICII '61

1.2. Antecedente literare (continuare)

Am scris cu plăcere, în revista noastră, despre doi talentaţi oameni de cultură din judeţul Gorj: Horaţiu Mălăiele şi Spiridon Popescu. Dacă primul este bine cunoscut şi apreciat în ţară, nu acelaşi lucru se întâmplă cu al doilea, în sensul că este mai puţin cunoscut, dar foarte apreciat de toţi cei care au venit în contact cu poezia lui. Horaţiu Mălăiele trăieşte din arta lui, pe când Spiridon Popescu este obligat să facă şi altceva ca să trăiască. De altfel, cum ar putea trăi un poet exclusiv din arta lui? Nu cred că i s-a întâmplat vreunuia, în zilele noastre! În trecut, existau poeţi la curţile unor regi sau mari seniori, care erau întreţinuţi de aceştia. Păcat că nu există şi azi această posibilitate, păcat că Spiridon Popescu trebuie să facă şi altceva în afară de-a scrie. Iată ce spune, despre poezia lui, criticul literar Gheorghe Gricurcu:

"Spiridon Popescu porneşte, temerar, din straturile originale ale poeziei: sentimentul năvalnic, cruditatea existenţială, expresia fără ocol.

Ferindu-se, din instinct, de excesul de artificiu, el scrie stihuri de-o naturaleţe tăioasă, aşa cum ar şuiera, ori ar chiui, ori ar plânge.

Cele mai bune dintre ele sugerează acea nebunie solemnă a vântului, a ploii, a furtunii, în care ne place a ne oglindi ca-n forme fantaste ale sufletului nostru."

Spiridon Popescu este, fără îndoială, un poet talentat. Poeziile lui sunt frumoase, poeziile lui plac. Despre puţini dintre cei care scriu poezie se poate spune acelaşi lucru. Asta înseamnă că aceştia n-ar trebui să scrie sau că n-ar trebui să publice? De ce să n-o facă? Ar fi ca şi cum pe stradă ar avea voie să iasă doar oamenii frumoşi, iar cei urâţi sau mai puţin frumoşi ar fi condamnaţi să nu-şi părăsească casa. În fond nimeni nu ne obligă să citim poeziile care nu ne plac sau să insistăm cu privirile asupra oamenilor urâţi sau mai puţin frumoşi. Apoi, unora ar putea chiar să le placă poeziile lor! Cunoaştem toţi proverbul latin: "De gustibus et coloribus not est disputandum".

Asist cu stupoare la execuţiile televizate ale unor poeţi, la care se dedă, săptămânal, pe postul TVR România Cultural, scriitorul şi criticul literar Alex Ştefănescu! De ce trebuie s-o facă? Nu i-a fost de ajuns că i-a mai execut în diverse reviste literare şi în cartea sa „Cum te poţi rata ca scriitor”? De ce nu-i lasă pe poeţii respectivi să moară, ca poeţi, de nebăgare în seamă sau de uitare, şi se grăbeşte să-i ghilotineze în public? Mă nelinişteşte această vocaţie de călău a talentatului şi valorosului critic!

HORAŢIU MĂLĂELE

Moto:

Obosită-n bălării,

Ofta moartea:

„C’est la vie!”

H.M.

Am văzut la Teatrul de Comedie spectacolul „Sunt un Orb” de şi cu Horaţiu Mălăele. Timp de o oră, actorul ne-a delectat cu monologuri, bancuri şi recitări de versuri. Sala a fost plină, iar la sfârşit publicul l-a aplaudat în picioare.

A început cu declaraţia: Mă numesc Horaţiu Mălăele şi sunt prestator de servicii pentru populaţie. Reprezint Instituţia Mălăele al cărui director, muncitor şi şomer sunt. A continuat cu prezentarea programului PAR (Pardidul Actorilor din Romînia). N-aţi auzit de acest partid? Iată ce spune despre el, actorul: Este un partid de dreapta - stânga, care declară că toţi cetăţenii vor fi egali, în afara membrilor partidului, care vor fi mult mai egali; cultura va fi liberă! Un accent deosebit se va pune pe orzoaica de primăvară; învăţământul va fi reglat după lozinca de la fiecare după capacitate, fiecăruia după suma depusă; partidul va da pământ ţăranilor; dacă ţăranii nu vor fi găsiţi acasă, pământul se va lăsa la poartă etc.

Au urmat câteva ştiri: De la întâi aprilie se vor mări salariile între zece şi zece şi un sfert; Organizaţia Mondială a Sănătăţii urează tuturor celor care au nevoie de ajutoare, multă sănătate! Institutul Meteorologic anunţă că datorită vremurilor tulburi, timpul rămâne, în continuare, probabi.

A recitat poezii din George Topârceanu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Spiridon Popescu. De ultimul aţi auzit? Este, ca şi Horaţiu Mălăiele, din Gorj. Am lucrat cu el la Termocentrala Rovinari, unde el era amecist (de la AMC care înseamnă Automatizare –Măsură - Control). L-am auzit recitând din el şi pe Florin Piersic. La editura Alcor, a colegei noastre Corina Firuţă, a apărut volumul lui de versuri „Eseu despre glorie” ediţie bilingvă româno-franceză. În cele trei volume cu poezii de Spiridon Popescu, pe care le am, n-am găsit poezia recitată de Horaţiu Mălăele. Ca să vă faceţi o idee despre poezia lui, transcriu una din ele, care mi se pare a fi din cele mai frumoase.

DOAMNE, DACĂ-MI EŞTI PRIETEN

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurlii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase în viaţă calul.

Horaţiu Mălăele este nu numai actor. El este şi regizor, scriitor, poet, pictor şi caricaturist. Este un artist complet, o personalitate încântătoare, un om inteligent şi cult. Nu-mi închipui că există cineva printre voi care să nu-l fi văzut cel puţin într-un spectacol şi să nu-l fi plăcut! Lista spectacolelor în care a jucat şi a deţinut roluri principale este impresionantă. O să enumăr doar pe cele în care puteţi să-l vedeţi acum şi care au fost regizate de el: „Podul” (Teatrul Naţional), „Cafeneaua” (Teatrul Bulandra), „Revizorul” (Teatrul de Comedie), „Măscăriciul” (Teatrul Bulandra).

Poate l-aţi văzut pe Horaţiu Mălăele în unul din cele peste 15 filme în care a fost distribuit? S-au poate aţi văzut chiar filmul „Nunta mută” regizat de el şi al cărui coautor al scenariului a fost? Filmul este o coproducţie România – Franţa – Luxemburg.

Ca actor, Mălăele este formidabil! El are comicul în sânge. Rolurile cele mai frumoase ale lui sunt cele de sceleraţi, declară despre el un critic. Capodopera lui ca interpret este, consider eu, rolul lui Poţiekalnikov din „Sinucigaşul”de Nikolai Erdman jucat la Teatrul Notara şi la televiziune.

Şi ca regizor dă dovadă de acelaşi simţ nemaipomenit al umorului. Umorul lui este natural şi savuros. Foarte rar a „sărit peste cal”. Piesa „Revizorul” de Gogol , regizată de el, s-a bucurat de un uriaş succes în ţară şi în străinătate.

Pictorul şi caricaturistul Horaţiu Mălăele a avut numeroase expoziţii în ţară şi în afara ei. Operele lui se află în numeroase colecţii particulare.

Dacă doriţi să aflaţi şi mai multe despre el, citiţi-i cartea „Horaţiu despre Mălăiele”, apărută în editura „Impact”.