EPISODUL 16. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

2.2 Documentarea

Aşa cum am mai spus în episodul anterior, în anul 2005 am început să mă documentez cu privire la comoară, dornic să aflu, în primul rând, dacă ea a fost cu adevărat îngropată în Dealul Magisrului, iar în al doilea rând, locul unde a fost îngropată. Rezultatele documentării le-am publicat, an de an, în Anuarul Asociaţiei „Fiii satului Bănişor”, ne voind să păstrez nimic pentru mine, în ideea că oricine va găsi comoara, ea va reveni Bănişorului, iar cel care va găsi-o va primi o recompensă. Este adevărat, cineva, foarte apropiat mie, care îmi amendează acţiunile mele şi despre care am mai vorbit, m-a convins că comoara va reveni statului. Nu-i nimic, mi-am zis, Bănişorului îi va reveni faima de a fi adăpostit această comoară.

Am publicat, prin urmare, cinci episoade referitoare la comoară. Cel din Anuarul nr.2, din anul 2005, a fost intitulat „Comoara din Dealul Magiarului”, iar cele din anuarele 3,4,5,6, din anii 2006-2009. s-au intitulat „Noutăţi despre comoară”. Întrebările la care m-am străduit să răspund au fost:

1. Care este acel timp al dominaţiei turceşti , la care se referă însemnarea despre comoară?

2. A îngropat atunci, cu adevărat, Capitlul Catolic din Oradea un tezaur în Dealul Magiarului din Bănişor? În ce împrejurări? De ce tocmai aici?

3. Unde anume pe dealul Magiarului a fost îngropată comoara?

Înainte de a răspunde la primele două întrebări, am început să căutăm efectiv comoara eu şi prietenii mei. Am examinat poze ale Dealului Magiarului făcute din satelit, l-am pozat din diferite locuri din sat, am studiat hărţi vechi de sute de ani, în speranţa că vom observa ceva deosebit care ne-ar putea duce la comoară. Am făcut mai multe incursiuni pe deal şi am cercetat amănunţit terenul. Am studiat tipurile de detectoare de metal şi, în unul din articolele mele, le-am recomandat pe cele mai potrivite. Cu toate că am avut grijă să indic prevederile legale în domeniu, aceiaşi persoană apropiată, căruia o să-i zicem de acum înainte „Binevoitorul” pentru că, tot ce face pentru mine, inclusiv răutăţile pe care le proferează la adresa mea, pretinde că le face din bună voinţă, m-a acuzat că incit populaţia să comită ilegalităţi, şi  m-a avertizat că aş putea suporta rigorile legii. Din păcate, nici eu şi nici altcineva nu şi-a procurat un detector de metal.

Am făcut o vizită la Oradea, am vorbit cu marele prepozit al Capitlului Catoloic, am vizitat ruinele cetăţii.

Am vizitat biblioteci şi am consultat arhive, am citit articole şi cărţi despre comori, am studiat istoria Transilvaniei legată de năvălirile turceşti şi ocupaţia turcească.

2.2.1 Care este sursa documentară care atestă anul 1660 ca an al îngropării comorii ?

Nu există un document anume. Anul 1660 este anul în care a luat fiinţă paşalâcul de la Oradea, când, este de presupus, s-a pus la adăpost tezaurul Capitlului Catolic din acest oraş, pentru a nu cădea în mâinile turcilor.

În anul 1558 turcii întreprind în Transilvania o campanie de pedepsire a principelui Gheorge Ràkòczi II, care dorea să scape principatul de sub suzeranitatea turcească, expediţie condusă de marele vizir (prim-ministru) Mehmed Köprülü. Ràkòczi îi înfruntă pe turci, rezistă eroic timp de şase luni, dar este înfrânt, până la urmă, în bătălia de la Floreşti (mai 1660), unde principele este rănit şi moare, peste o lună, la Oradea. La sfârşitul lui august, Oradea, care continuase să reziste sprijinită pe eforturile populaţiei din regiune, capitulează. Ea devine centrul unui paşalâc, constituit pentru mai sigura dominare a Transilvaniei (3).

Paşalâcul de la Oradea a luat fiinţă pe teritoriile comitatelor Chioar, Solnicul de Mijloc, Crasna, Bihor şi Zarand. El a dăinuit până în anul 1680 (6). Din el a făcut parte şi Bănişorul, ca localitate a comitatului Crasna.

Gh.Rakoczi II

Cetatea Oradea după Cronica pictată de la Viena

Cetatea Oradea azi