EPISODUL 17. COMOARA DIN DEALUL MAGIARULUI

2.2 Documentare (continuare)


2.2.2 Tezaurul Capitlului Catolic din Oradea

Capitlul era, în evul mediu, o corporaţie (comunitate) de clerici aparţinând unei episcopii şi era, în acelaşi timp, o instanţă de judecată bisericească (scaun de judecată) care judeca pricini bisericeşti şi laice. În cazul nostru, capitlul aparţinea de Episcopia Romano-Catolică din Oradea, care a luat fiinţă in secolul XI şi era alcătuit din 24 de preoţi care slujeau în catedrala episcopală . La Capitlul din Oradea s-a judecat în anul 1213 procesul dintre bănişorenii Golsa şi Sedun, proces menţionat în “Registrul de la Oradea”, menţiune care constitue prima atestare documentară a Bănişorului.

Tezaurul Capitlului din Oradea (buţile pline cu aur şi argint)a fost adunat din averea proprie, taxe judecătoreşti, amenzi şi....jaf. Capitlul deţinea, la 1374, un număr de 51 de sate iobăgeşti. O parte din comitatul Crasna a aparţinut, într-o anumită perioadă, de Capitlul de la Oradea. Aurul şi argintul au putut proveni din diverse tezaure dacice descoperite de ţărani pe teritoriul Transilvaniei şi însuşite în mod samavolnic de autorităţile statului sau de autorităţile bisericeşti. Gheorghe Şincai relatează cazul cardinalului Manuzzi, din Alba Iulia, care a confiscat, în anul 1543, de la nişte pescari mureşeni nu mai puţin de 40.000 de galbeni şi mai multe sloiuri de aur, găsite, din întâmplare de aceştia, într-un mal surpat al râului Strei. De ce ar fi fost prelaţii Capitlului din Oradea « mai catolici » decât cardinalul Manuzzi ?

În momentul cuceririi Daciei de către romani, în cetăţile dacilor erau depozitate mari cantităţi de aur şi argint extrase de daci din Munţii Apuseni, sub formă de lingouri, bijuterii sau monede (vestiţii kosoni dacici, din aur). Se spune că Traian ar fi luat ca pradă de la daci 16.000 kg de aur şi 33.000 kg de argint şi că acestea cantităţi ar reprezenta doar o parte din ceea ce deţineau dacii. Cea mai mare parte din aurul şi argintul lor a fost îngropată de daci în cele mai diverse locuri, pierzându-li-se, în cele mai multe cazuri, urma. Căci iată ce scrie despre asta istoricul Dio Cassius : « O altă parte a preţioaselor sarcini scoase în taină din cetate au fost bine ascunse în peşteri, ştiute doar de puţini. Când toate câte au fost poruncite de Decebal s-au săvârşit cu bine, spre a feri comorile de primejdiile viitorului, slujitorii folosiţi pentru a duce până la capăt aceste tainice lucrări au fost sortiţi morţii. » S-au descoperit şi continuă să se descopere multe tezaure dacice, atât în Transilvania cât şi în alte părţi ale ţării.

Desigur, tezaurul ar putea conţine monede de aur bătute ulterior, de diverse ţări europene (florini, ducaţi, genovini, guldeni, franci, etc), precum şi monede de argint sau bijuterii de aur şi argint, din epocile ulterioare.

 

Catedrala episcopală romano-catolica din Oradea

 

Şirul canonicilor şi Sediul Capitlului din Oradea

 

În vizită la Capitlul Catolic din Oradea

(alături de marele prepozit)