La standul Radio România, l-am văzut pe criticul în vogă, Daniel Cristea Enache, prezentând două romane editate de Polirom, al cărui redactor este. Am făcut cunoştinţă cu el, citindu-i cartea Convorbiri cu Octavian Paler. L-am văzut apoi, de mai multe ori, la emisiunea de pe TVR Cultural, Literatura de azi. Este un tip cultivat, inteligent, modest şi civilizat. Văzându-l la standul pomenit, mi-am dat seama că este şi foarte timid: tot timpul cât a vorbit a avut privirea aţintită în podea.
În sala Cupola, Am încercat să asist la lansarea cărţii lui Adrian Năstase Codul Zambaccian3. Toate pânzele jos. Aş fi vrut să văd cum se justifică Adrian Năstase şi de ce a coborât pânzele? Am renunţat. Era o înghesuială ca la urs!
În treacăt pe la Editura RAO, l-am văzut pe şeful SRI, George Cristian Maior, lansându-şi o carte. Mi-am zis: „Până şi cei ce ar trebui să facă altceva scriu!”
La Editura Carminis, am cunoscut-o pe Silvia Kerim, autoare de literatură pentru copii. Mi-a prezentat-o soţia mea, care a cunoscut-o întâmplător. I s-a acordat, în acest an, de către un juriu internaţional, "Certificat de onoare pentru excelenţa scriiturii" pentru volumul O poveste cu nouă poveşti Bine trebuie să scrii ca să ţi se decearnă un astfel de premiu! Soţia mea i-a cumpărat cartea Bunica albă, pe care a primit un autograf de la scriitoare. La început am răsfoit-o, apoi am început să citesc o poveste. Am terminat-o.. Am început alta, am terminat-o şi pe ea, apoi n-am mai lăsat cartea din mână până când n-am citit toate cele nouă poveşti înserate în ea. Am rămas încântat de scriitura Silviei Kerim! Pe coperta din spate a cărţii am citit: Silvia Kerim este cea mai importantă creatoare de feerii din literatura română.”(Eugen Negrici)
Am mai cumpărat încă trei cărţide la târg. Una din ele, Cartea întrebărilor, a scriitoarei Ioana Pârvulescu, s-a întâmplat să fie cea mai bine vândută carte de către editura Humanitas. În carte, autoarea pune nu mai puţin de 24 de întrebări unor persoane şi personalităţi din lumea literelor. Ultima întrebare este: Sunt cărţile în stare să consoleze? Întrebarea asta, ca toate celelalte, are forma unei scrisori, iar adresanta ei este Adriana Bittel. Scrisoarea se axează pe un interviu luat lui Michael Krüger, editor şi scriitor german, care, închipuiţi-vă, are şi el un blog, al cărui motto este: Scopul meu este să le arăt oamenilor că o zi în care nu citeşti o poezie este o zi pierdută. Ioana Pârvulescu este mai îngăduitoare şi este de părerea că: O zi în care nu citeşti nimic este o zi pierdută.
Reproduc câteva citate din interviul lui Michael Krüger:
• Când lingvistul şi teoreticianul Roman Jakobson a fost întrebat dacă vorbeşte într-adevăr 16 limbi străine, a răspuns: Da, sigur, le vorbesc, însă pe toate în rusă.
• Nimeni nu se mai simte acasă, pe lumea asta. Şi n-o spun numai pentru că sunt, nu-i aşa, un domn aşezat, de-o anumită vârstă. S-a pierdut controlul. {…}Adevărul e următorul: suntem pe drumul cel mai sigur de a ne tâmpi cu totul.
• Pe scurt, prin intermediul cărţilor vrem să înţelegem viaţa mai bine.
• O oră pe săptămână ar trebui să li se predea elevilor cum să tacă, cum se tace. Într-o altă oră ar trebui să înveţe cum să fie singuri.
• Cred că marile cărţi, cărţile bune ne pot linişti sufletul. Dar dacă pot să şi consoleze? Nu ştiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu