GAGICILE (2)

POEMUL MARINARILOR VENERICI ŞI AL FEMEILOR DEPRAVATE


Clădit pe mlaştini, somnurosul port
Visa la sud, puţea a mort
Şi în el una, a tămâie
Într-o postură de momâie
Întinsă pe araci ca via
Îşi făcea gravă meseria.

Era una vestită şi până în fund
Bolnavă, peste zăplaz cu gest rotund
Chema prin seară acvatici răzleţi
La rol primordial de călăreţi
De fiecare dată cu un câştig cinstit
Vindea o pulpă veche şi-un sex cam prăpădit.

Vindea cântând, sirenă, ca-n basm şi epopee.
Ca-n navigări vestite descrise-n odisee:
Veniţi la mine marinari
La trupul meu cu ţâţe mari
Imaculate, ca de ceară
La sexul meu de domnişoară
Veniţi cu bani rotunzi de aur
Să mă plătiţi ca pe-un tezaur
La trupu-mi rudă cu natura
De vreţi flămânzi să puneţi gura
Ca-n navigări vestite descrise-n odisee
Vindea cântând, sirenă, ca-n basm şi epopee.

Frumoasei invitaţii răspunde un matelot
Marină lighioană, un tatuat pe bot
Părea scăpat atunci din dubă
Cu trupu-i ros de-o neagră bubă;
Ea îl iubi corect, ca orice fată
Scrâşnind din dinţi, ţipând odată.

Altul cu trudă şi oftat de bou
I se deşartă-n pântec ca un ou
Stricat de multe aşteptări
Când clătinat plutea pe mări
Umplut de germeni şi moloz
Ca orice ou de brav matroz.

Dintr-un gâtlej alcoolic şi-un vechi acordeon
Cântau şi marinarii cu voci de bariton:
Venim la tine depravată
La trupu-ţi copt, păstrat în vată
Tumefiat de mult abuz
La sexu-ţi ca un cucuruz
Venim flămânzi încă odată
Primeşte-ne deci depravată
Vrem pentru inima din noi
Cu mult talent să te despoi
Să te vedem goală la brâu
Şi trupu-ţi ca un snop de grâu
Când îl va roade un şobolan
Sărind îl vrem, până-n tavan,
Cântau şi marinarii cu voci de bariton
Dintr-un gâtlej alcoolic şi-un vechi acordeon.

Autorul acestei poezii este Geo Bogza. Poezia am luat-o din volumul „Poemul invectivă şi alte poeme”, apărut recent în colecţia „Biblioteca pentru toţi”, editată de „Jurnalul Naţional”. În 1932, la prima apariţie a cărţii „Poemul invectivă”, din care face parte poezia de mai sus, Geo Bogza este acuzat de „ultraj public contra pudoarei” şi este închis la Văcăreşti, unde e ţinut câteva zile. În 1937, este din nou pus sub acuzare, pentru aceeaşi carte şi mai face câteva zile de puşcărie, tot la Văcăreşti.