Este vorba despre Mausoleul Eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial, în luptele care au avut loc pe culoarul Bran –Rucăr –Câmpulung Muscel, vizitat tot cu prilejul agapei semicentenare.
După cum se ştie, în anul 1916, România a renunţat la statutul de ţară neutră şi s-a aliat cu ţările Antantei (Anglia, Franţa, Rusia) declarând război ţărilor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). La 27 august 1916, trupele române trec Carpaţii, cu intenţia declarată de-a alipi Transilvania la România. În vara şi începutul toamnei acelui an, trupele române obţin victorii relativ uşoare în faţa armatei maghiare şi pătrund destul de adânc pe teritoriul Transilvaniei. Înaintarea armatei române este însă întreruptă de intervenţia pe front a nemţilor, care o obligă să se retragă, astfel că, pe 25 octombrie 1916, ea revine în interiorul graniţelor naţionale. Ofensiva trupelor germane a continuat, forţând trecătoarele din Carpaţii Meridionali. Pe culoarul Bran – Rucăr – Câmpulung Muscel au loc lupte grele la Rucăr şi Dragoslavele. Românii sunt copleşiţi de forţele superioare ale nemţilor şi după o rezistenţă eroică se văd obligaţi să se retragă. La 6 decembrie 1916, nemţii ocupă Bucureştiul, iar Regele şi Guvernul României se mută la Iaşi. Nemţii nu vor reuşi să ocupe şi Moldova, armatele române, sprijinite de cele ruseşti, reuşind să reziste pe aliniamentul Oituz – Mărăşti – Mărăşeşti- Galaţi –Tulcea . Pe acest aliniament au aut loc, în cursul anului 1917, lupte crâncene.
Primul Război Mondial s-a soldat, după cum se ştie, cu formarea României Mari, dar şi pierderea a 800.000 de oameni! Ca să reintru în atmosfera acestui război, am recitit partea a doua a romanului „Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război” a lui Camil Petrescu, care a participat la acest război în calitate de sublocotenent de infanterie, iar această parte a romanului, care descrie operaţiunile de pe front, a scris-o pe baza jurnalului său. El a început războiul la Bran, unde era graniţa României cu Austro- Ungaria, şi a înaintat cu armata română până pe aliniamentul cel mai avansat deţinut de ea în Transilvania, unde a fost rănit şi, în consecinţă, retras de pe front. Descrierea lui ne lasă să vedem o armată română slab echipată şi slab pregătită, cu nişte conducători slabi. În acestea condiţii, nu este de mirare cifra enormă a pierderilor suferite de români, în acest război, pe toate fronturile. Vorba aceea: Unde nu-i cap, vai de picioare!
Mausoleul de la Mateiaşi a fost construit în mai multe etape. Între 1928-1935 s-a construit Capela; între 1945-1976 capela a suferit mai multe reparaţii; între 1980-1984 mausoleul s-a extins prin construirea unei terase de paradă, a impozantelor scări de acces, a basoreliefului de la capătul scărilor şi a camerelor muzeale, laterale; tot atunci, s-a montat o cupă pentru flacăra veşnică, s-a amenajat osuarul, iar pe plăci de marmoră montate în capelă s-au dăltuit numele participanţilor la lupte; după 1990, s-a finalizat diorama.
Mausoleul
Muzeul
Capela
Ana
Eu.În spatele meu, parcarea şi fabrica de ciment din Câmpulung Muscel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu